DECIZIE nr. 855 din 8 iulie 2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Mihai Furtună Vasile în Dosarul nr. 3.573/105/2007 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textul legal criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.573/105/2007, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Mihai Furtună Vasile în cauza ce are ca obiect judecarea contestaţiei la decizia de modificare a contractului de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 195 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1) şi art. 53 alin. (1) din Constituţie, deoarece interzic salariatului care a beneficiat de un curs de pregătire profesională iniţierea încetării contractului individual de muncă înainte de expirarea timpului prevăzut în actul adiţional la contractul de muncă, dând astfel posibilitatea angajatorului de a beneficia în mod forţat de creşterea calităţii forţei de muncă dobândită de salariatul respectiv.Curtea de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu îngrădesc dreptul la muncă sau libertatea alegerii locului de muncă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că salariatul care a beneficiat de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă, dar cu respectarea obligaţiilor asumate prin acel contract.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 195 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:– Art. 195: "(1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă. … (3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă. … (4) Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv." … Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2) referitoare la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii forţate şi ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile art. 195 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii prevăd îndatoririle salariaţilor care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile, în condiţiile în care toate cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională au fost suportate de către angajator. Potrivit art. 193 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, toate aceste îndatoriri trebuie să fie prevăzute într-un act adiţional la contractul individual de muncă, asupra căruia părţile au convenit de comun acord. Rezultă că reglementările legale criticate stabilesc condiţiile de participare a angajaţilor la stagiile de pregătire profesională iniţiate de angajator, în cadrul cărora se interzice angajatului care a beneficiat de un curs sau de un stagiu de pregătire profesională în aceste condiţii să aibă iniţiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă de cel puţin 3 ani. Această normă prohibitivă nu este însă una absolută, ci se coroborează cu prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol, care instituie sancţiunea pentru nerespectarea interdicţiei sus-menţionate, şi anume suportarea de către angajat a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă. Ca atare, nu se poate susţine că prevederile art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 îngrădesc dreptul la muncă sau libertatea alegerii locului de muncă, consacrate de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, şi cu atât mai mult nu poate fi vorba de muncă forţată în sensul prevederilor constituţionale ale art. 42. De altfel, însuşi alin. (2) lit. c) al art. 42 din Constituţie prevede că prestaţiile care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege nu constituie muncă forţată.Totodată, Curtea reţine că prevederile legale criticate nu sunt contrare nici dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, deoarece în cauză nu poate fi vorba, astfel cum s-a arătat mai înainte, de încălcarea unor drepturi constituţionale.Prin Decizia nr. 271 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 15 iulie 2004, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 ca fiind neîntemeiată, în cuprinsul acestei decizii s-a reţinut că, în condiţiile în care salariatul a beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă, dar cu respectarea unei obligaţii asumate printr-un act adiţional la contractul individual de muncă. Pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin actul adiţional, salariatul suportă consecinţele prevăzute în acel contract, cu care a fost de acord înainte de începerea cursului sau a stagiului de formare profesională.În ceea ce priveşte pretinsa supunere la muncă forţată, Curtea a constatat că aceste susţineri ale autorului excepţiei nu pot fi primite, întrucât art. 195 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii îi interzice salariatului doar iniţierea încetării contractului individual de muncă înainte de expirarea timpului prevăzut în actul adiţional, în care trebuie să presteze munca în folosul angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea sa profesională. Salariatul nu este ţinut cu forţa la acelaşi loc de muncă, dar, dacă nu îşi respectă angajamentul luat prin actul adiţional, poate fi obligat să restituie angajatorului cheltuielile suportate de acesta, proporţional cu perioada nelucrată.Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza ei îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudenţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Mihai Furtună Vasile în Dosarul nr. 3.573/105/2007 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește