DECIZIE nr. 855 din 16 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, precum şi ale art. 1, art. 2 şi art. 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, precum şi ale art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Administraţia Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6 Bucureşti în Dosarul nr. 29.068/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. În susţinerea acestei opinii, arată că ordinele miniştrilor nu se numără printre actele normative asupra constituţionalităţii cărora se poate pronunţa Curtea Constituţională, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în Legea nr. 138/1999 şi în Legea nr. 215/2001 nu întruneşte cerinţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fiind nemotivată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 29.068/3/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, precum şi ale art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Administraţia Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6 Bucureşti într-un litigiu având ca obiect calcularea şi plata unor drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că "interpretarea Ordinului nr. 496/2003 în sensul că nu se poate aplica personalului din consiliile judeţene conduce la o gravă diferenţiere în rândul funcţionarilor publici şi a personalului contractual, diferenţiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute în Constituţia României şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi creează o situaţie care contravine prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici”. Se mai arată că „legea nu defineşte cu claritate cine poate beneficia de indemnizaţie de 25% de dispozitiv, fiind în contradicţie cu Constituţia României raportat la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 [privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne] şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 496/2003„.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate nu contravin principiului egalităţii prevăzut de art. 16 din Constituţie, problema ridicată fiind una de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul opinează în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 138/1999 şi celor ale art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului nr. 496/2003.Avocatul Poporului consideră că prevederile Legii nr. 138/1999 şi cele ale art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale, iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului nr. 496/2003, apreciază că este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor (niciunul dintre aceste ordine nefiind publicat în Monitorul Oficial al României), ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999), precum şi ale art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007). Aceste din urmă articole au următorul conţinut:– "Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale.(2) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: … a) activităţi de administraţie social-comunitară – acţiunile prin care se concretizează relaţia autorităţilor administraţiei publice locale cu asociaţiile de proprietari de pe raza unităţii administrativ-teritoriale; … b) aglomerări urbane – asociaţiile de dezvoltare intercomunitară constituite pe bază de parteneriat între municipii, altele decât cele prevăzute la lit. j), şi oraşe, împreună cu localităţile urbane şi rurale aflate în zona de influenţă; … c) asociaţii de dezvoltare intercomunitară – structurile de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat, înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice; … d) autorităţi deliberative – consiliul local, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor; … e) autorităţi executive – primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului Bucureşti şi preşedintele consiliului judeţean; … f) consilii locale – consilii comunale, orăşeneşti, municipale şi consiliile subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor; … g) organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean – denumirea generică ce include: … 1. instituţii publice şi servicii publice înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite în continuare instituţii şi servicii publice de interes local sau judeţean;2. societăţi comerciale şi regii autonome înfiinţate sau reorganizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite în continuare societăţi comerciale şi regii autonome de interes local sau judeţean;3. asociaţii de dezvoltare intercomunitară;4. furnizori de servicii sociale, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în condiţiile prevăzute de lege;5. asociaţii, fundaţii şi federaţii recunoscute ca fiind de utilitate publică, în condiţiile legii;6. operatori de servicii comunitare de utilităţi publice locale sau judeţene;h) subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor – sectoarele municipiului Bucureşti sau alte subdiviziuni ale municipiilor, ale căror delimitare şi organizare se fac prin lege; … i) unităţi administrativ-teritoriale – comune, oraşe şi judeţe; în condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii; … j) zonă metropolitană – asociaţia de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I şi unităţile administrativ-teritoriale aflate în zona imediată. … – Art. 2. – (1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit.(2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin. (1) nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al României."; … – "Art. 21. – (1) Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.(2) În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean. … (3) Primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, sau un avocat care să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale, precum şi ale autorităţilor administraţiei publice locale respective, în justiţie. … (4) Unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanţei de judecată, inclusiv în situaţia în care reprezentarea în justiţie este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean. … (5) Despăgubirile primite de unităţile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunţate de instanţa de judecată şi rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local." … În opinia autorului excepţiei, textele de lege ce formează obiectul acesteia contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003, Curtea constată că este inadmisibilă, soluţionarea acesteia excedând competenţei sale materiale. Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă. Prin urmare, un ordin al unui ministru nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de aceasta, constituţionalitatea unui astfel de act normativ putând fi verificată doar pe calea contenciosului administrativ.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 138/1999 şi a prevederilor art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Curtea constată că este, de asemenea, inadmisibilă.Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea observă, mai întâi, că, atunci când susţine că "legea nu defineşte cu claritate cine poate beneficia de indemnizaţia de 25% de dispozitiv", autorul excepţiei face referire la un act normativ abrogat – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi la unul inexistent – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 496/2003, raportându-şi critica la întreaga Constituţie a României.Aşadar, pe de o parte, autorul nu evidenţiază o reală contradicţie a legilor criticate cu un text sau cu un principiu constituţional, simpla invocare a art. 16, care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fiind insuficientă pentru ca instanţa de contencios administrativ să poată examina constituţionalitatea textelor de lege supuse controlului.Pe de altă parte, Curtea analizează constituţionalitatea prevederilor legale ce îi sunt deduse spre verificare în ceea ce priveşte conformitatea lor cu norme şi principii din Constituţie, iar nu prin confruntarea cu alte acte normative, cu forţă juridică inferioară Legii fundamentale, care, aşa cum se întâmplă în cazul de faţă, mai sunt şi abrogate sau inexistente.În plus, Curtea observă că prevederile de lege criticate au un conţinut normativ deosebit de vast, fiind vizată o lege, în totalitatea sa – Legea nr. 138/1999, act normativ care reglementează în mod complex un întreg domeniu, referitor la salarizarea şi la alte drepturi ale anumitor categorii de personal, precum şi dispoziţii din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 care au, de asemenea, un bogat conţinut ideatic, instituind norme diverse şi detaliate. Or, constituţionalitatea unor astfel de reglementări nu poate fi contestată prin simpla invocare a prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, în absenţa unei motivări a pretinsei contrarietăţi, iar criticile formulate în cauză sunt inconsistente, astfel că nu se poate extrage din acestea o reală argumentaţie a neconstituţionalităţii textelor de lege ce formează obiect al excepţiei. Dacă ar proceda la analizarea lor sub aspectul concordanţei cu prevederile constituţionale invocate, Curtea s-ar substitui autorului excepţiei în formularea unor eventuale critici de neconstituţionalitate, exercitând un nepermis control din oficiu.De altfel, în lipsa unei motivări, nu se poate considera că suntem în faţa unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate, sesizarea instanţei de contencios constituţional neîndeplinind condiţia prevăzută la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, precum şi ale art. 1, art. 2 şi art. 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Administraţia Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6 Bucureşti în Dosarul nr. 29.068/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește