DECIZIE nr. 853 din 9 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Abdulhamid J. Hamid în Dosarul nr. 158/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, în calitate de interpret autorizat de limba arabă solicitat în cauză.Magistratul-asistent învederează faptul că partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională, care a constatat constituţionalitatea acestuia, iar în cauza de faţă nu există motive care să determine pronunţarea unei alte soluţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 158/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Abdulhamid J. Hamid într-o cauză civilă având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva unei hotărâri prin care Oficiului Naţional pentru Refugiaţi (actualul Oficiu Român pentru Imigrări) i-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat sau de obţinere a protecţiei subsidiare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 24, condiţionând dreptul la apărare de exercitarea personală a drepturilor procedurale, iar prin restrângerea dreptului la apărare se atinge însăşi existenţa dreptului. În plus, se arată că prevederea de lege criticată este discriminatorie faţă de solicitanţii de azil, întrucât "numai solicitanţii de azil sunt obligaţi să îşi exercite drepturile procedurale personal, fără a putea fi reprezentaţi". O asemenea măsură, care se aplică exclusiv pe considerente de cetăţenie şi naţionalitate, nu îşi găseşte niciun fel de justificare, fiind interzisă de art. 16 din Convenţia privind Statutul refugiaţilor.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "dispoziţia legală criticată nu aduce atingere dreptului la apărare al părţilor, în condiţiile în care art. 24 din Constituţie recunoaşte acestora dreptul de a fi asistate, iar nu şi pe acela de a fi reprezentate". Apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 16 din Convenţia de la Geneva privind Statutul refugiaţilor şi nici cele ale art. 53 din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că dispoziţiile de lege criticate "vizează asigurarea prezenţei părţii la judecată, în acest fel solicitantul de azil putându-şi exercită toate drepturile procedurale, inclusiv dreptul la apărare". Prin faptul că textul art. 59 din Legea nr. 122/2006 impune prezenţa părţii la judecată, nu este afectat accesul „liber şi facil în faţa tribunalelor, în sensul prevederilor art. 16 paragraful 1 din Convenţia privind Statutul refugiaţilor”, „prevederea nefiind nici discriminatorie în raport cu alte persoane fizice”.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale. Menţionează că aceste prevederi reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. Invocă şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 282/2007, având acelaşi obiect ca în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut: „Exercitarea drepturilor procedurale se face numai personal sau prin asistenţa unui apărător”.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: ale art. 18 alin. (2) care reglementează acordarea şi retragerea dreptului de azil, ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) – Dreptul internaţional şi dreptul intern – şi ale art. 20 alin. (2) – Tratatele internaţionale privind drepturile individuale, autorul excepţiei invocă şi prevederile art. 16 alin. 1 şi 2, referitoare la "Dreptul de a sta în justiţie", din Convenţia privind Statutul refugiaţilor – Geneva 1951, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 282 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 19 aprilie 2007, Decizia nr. 506 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, şi Decizia nr. 566 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 9 august 2007, Curtea a constatat că aceste dispoziţii de lege sunt constituţionale, pentru argumentele acolo reţinute. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Abdulhamid J. Hamid în Dosarul nr. 158/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește