DECIZIE nr. 852 din 24 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, excepţii ridicate de Uniunea Judeţeană Teritorială Sanitas – Gorj în Dosarul nr. 16.043/95/2008 al Curţii de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 248D/2010, nr. 325D/2010 şi nr. 326D/2010 având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 8.512D/2009.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 248D/2010, nr. 325D/2010 şi nr. 326D/2010 la Dosarul nr. 8.512D/2009.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 248D/2010, nr. 325D/2010 şi nr. 326D/2010 la Dosarul nr. 8.512D/2009, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât se invocă aspecte de interpretare şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 9 noiembrie 2009, 11 ianuarie 2010, 12 ianuarie 2010 şi 18 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 16.043/95/2008, nr. 16.036/95/2008, nr. 2.890/95/2009 şi nr. 16.041/95/2008, Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, excepţii ridicate de Uniunea Judeţeană Teritorială Sanitas – Gorj în cauze având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate, prin deosebirea de tratament juridic pe care o consacră între diferitele categorii de salariaţi din sistemul bugetar cu referire la plata primei de concediu, încalcă principiul egalităţii. Se arată că textul legal nu vizează şi primele de concediu prevăzute în contractele colective de muncă, ci numai pe cele care rezultă din acte normative.Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 20 decembrie 2007, care au următorul cuprins:"(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive şi actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006.(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, conform alin. (1): funcţionarii publici, funcţionarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justiţie, membrii corpului diplomatic şi consular al României, precum şi alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de discriminare şi art. 16 privind principiul egalităţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei porneşte de la o premisă greşită în critica sa de neconstituţionalitate, întrucât sugerează faptul că textul legal criticat, reglementând modalitatea de eşalonare a acordării primelor de concediu prevăzute numai prin actele de reglementare primară, încalcă art. 16 din Constituţie. Dacă nu s-ar fi limitat la acestea, textul criticat ar fi fost aplicabil cu privire la toate primele de concediu de care ar beneficia personalul bugetar, deci şi cu privire la cele rezultate din contractele colective de muncă, astfel cum este cazul autorului excepţiei. Or, acest lucru ar fi însemnat ca legiuitorul primar sau delegat să fi adoptat un act de reglementare primară care să fi vizat situaţii juridice ce rezultau dintr-un contract colectiv de muncă, ceea ce este inadmisibil. Într-o atare situaţie, legea ar deveni un act secundar, subordonat unui act principal – contractul colectiv de muncă – deja existent. În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat că „încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecinţă, convenţiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie”; în caz contrar „s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale. În consecinţă, negocierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale existente”.De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a mai statuat că dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie, privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, nu exclud „posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat”.Contractele colective de muncă sunt garantate şi se execută întocmai de către părţile sale, eventualele litigii născute în temeiul acestora urmând să fie soluţionate de către instanţele judecătoreşti. Faptul că angajatorul nu a acordat primele de concediu la care erau îndrituiţi angajaţii nu are drept efect obligaţia legiuitorului de a edicta norme de reglementare primară spre a stabili un termen de eşalonare. Din contră, se naşte dreptul la acţiune al angajatului în baza contractului colectiv de muncă semnat şi în condiţiile Codului muncii sau ale Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.În aceste condiţii, Curtea nu poate susţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi reglementat de art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, excepţii ridicate de Uniunea Judeţeană Teritorială Sanitas – Gorj în dosarele nr. 16.043/95/2008, nr. 16.036/95/2008, nr. 2.890/95/2009 şi nr. 16.041/95/2008 ale Curţii de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Benke Karoly–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește