DECIZIE nr. 852 din 23 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorFabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia "Anticorupţia" din Bucureşti în Dosarul nr. 2.650/120/2009 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă, pentru partea Consiliul Judeţean Dâmboviţa, domnul consilier juridic Claudiu Cătălin Toader, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Judeţean Dâmboviţa, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.650/120/2009, Tribunalul Braşov – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Asociaţia "Anticorupţia" din Bucureşti, într-un dosar având ca obiect plângerea formulată împotriva refuzului de comunicare a unor informaţii de interes public.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât instanţa nu este obligată să respecte, în acelaşi timp, şi prevederile art. 1.169 din Codul civil, administrarea probelor trebuind să fie legată de respectarea principiilor egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie.Tribunalul Braşov – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, care la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul conţinut: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc."Ulterior sesizării Curţii, prevederile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi au în prezent următorul conţinut: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi şi în art. 21 – Accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 202/2010. Noul text preia soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, el fiind de imediată aplicare, astfel încât Curtea se va pronunţa asupra textului legislativ în noua redactare.Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 260 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 19 mai 2008, Curtea a constatat că legiuitorul român a optat pentru instituirea rolului activ al judecătorului în procesul civil, pornind de la premisa că justiţia constituie un serviciu public al cărui scop este nu numai soluţionarea conflictelor dintre părţi, ci şi restabilirea ordinii de drept, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 124 din Constituţie referitor la înfăptuirea justiţiei. Pe de altă parte însă, intervenţia judecătorului în virtutea rolului său activ este limitată de principiul disponibilităţii.Pornind de la aceste considerente, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea dreptului la apărare al părţilor, între modalităţile în care rolul activ al judecătorului se poate manifesta înscriindu-se, de exemplu, şi încuviinţarea probelor după trecerea termenului stabilit de lege, în situaţia când partea nu a solicitat proba din neştiinţă sau din cauza lipsei de pregătire. Totodată, consacrarea rolului activ al judecătorului are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părţi şi respectarea principiului egalităţii acestora.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin decizia menţionată, cât şi considerentele acesteia sunt valabile şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte art. 16 şi art. 21 din Constituţie.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia "Anticorupţia" din Bucureşti în Dosarul nr. 2.650/120/2009 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește