DECIZIE nr. 851 din 28 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, excepţie ridicată de Romică Dobrîncu în Dosarul nr. 6.771/2006 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia civilă nr. 698 din 3 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.771/2006, Tribunalul Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, excepţie ridicată de Romică Dobrîncu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prin instituirea unui corp de executori aparţinând băncilor se încalcă principiul protecţiei egale a dreptului de proprietate în favoarea băncilor, care, având posibilitatea de a-şi executa titlurile executorii prin proprii angajaţi, obţin avantaje de natură financiară şi fiscală în protejarea creanţelor lor. Pe de altă parte, Ministerul Justiţiei, prin aprobarea statutului corpului de executori bancari, legitimează activitatea acestuia şi conferă actelor întocmite forţa autorităţii publice, ceea ce contravine prevederilor constituţionale referitoare la delegarea legislativă.Tribunalul Iaşi – Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, prevederi care au următorul conţinut: „Separat sau în cadrul asociaţiei profesionale, băncile vor putea să-şi organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate va fi strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparţinând băncilor.Statutul acestui corp de executori va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă o serie de prevederi constituţionale şi internaţionale cuprinse în tratate la care România este parte.În prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa Judecătoriei Iaşi, care, prin încheiere, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Împotriva acestei încheieri autorul excepţiei a formulat recurs la Tribunalul Iaşi – Secţia civilă, instanţă care, prin Decizia civilă nr. 698 din 3 mai 2006, a admis calea de atac şi a modificat încheierea judecătoriei în sensul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.Într-o atare situaţie, Curtea constată că decizia pronunţată de Tribunalul Iaşi nu a soluţionat fondul cauzei, împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constituţionalitate al prevederilor criticate, ci numai problema admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate. Aşa fiind, deşi sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, pentru a se evita tergiversarea soluţionării litigiului dintre părţi, deci pentru înfăptuirea cu celeritate a actului de justiţie, Curtea Constituţională reţine spre judecare critica formulată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 11/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24 februarie 2006, Curtea a reţinut că textul de lege criticat aparţine unei legi organice şi nu există nicio contrarietate între acesta şi prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât nici executorii bancari şi nici executorii judecătoreşti nu fac parte din puterea judecătorească. S-a reţinut totodată că prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, deoarece critica autorului excepţiei privind încălcarea dreptului de proprietate, astfel cum este formulată, nu vizează textul supus controlului de constituţionalitate, ci actele concrete efectuate de executorul bancar, apreciate ca abuzive de autorul excepţiei.De asemenea, Curtea a constatat că actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca şi actele de executare îndeplinite de executorii judecătoreşti, aceloraşi căi de atac prevăzute de lege, astfel că debitorii sunt apăraţi împotriva eventualelor abuzuri care ar decurge din apartenenţa executorilor bancari la structurile organizaţiei creditoare.Nu poate fi primită nici susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţia criticată contravine prevederilor constituţionale referitoare la delegarea legislativă, întrucât art. 173 alin. 3 aparţine unei legi organice, iar aprobarea de către ministrul justiţiei a Statutului Corpului executorilor bancari, prin Ordinul nr. 2.628/C din 8 noiembrie 1999 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 19 noiembrie 1999), este legitimată prin delegarea dată de această lege.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, excepţie ridicată de Romică Dobrîncu în Dosarul nr. 6.771/2006 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește