DECIZIE nr. 850 din 9 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dragoş Colţimiuc în Dosarul nr. 2.115/P/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Ovidiu Tişa în Dosarul nr. 1.056/296/2006 al Judecătoriei Satu Mare.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 427D/2007 şi nr. 938D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 938D/2007 la Dosarul nr. 427D/2007, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 15 martie 2007 şi 20 aprilie 2007, pronunţate în dosarele nr. 2.115/P/2006 şi nr. 1.056/296/2006, Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Judecătoria Satu Mare au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5 din Codul de procedură penală.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Dragoş Colţimiuc şi Ovidiu Tişa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi la independenţa judecătorilor, art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la obligaţia statului român de a îndeplini cu bună-credinţă tratatele ratificate, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În opinia autorilor excepţiei, se permite ca probele care stau la baza soluţionării unei cauze penale să fie obţinute de alte organe decât cele judiciare penale. Prin urmare, se legitimează un amestec al actelor şi procedurilor administrative în activitatea organelor judiciare penale, prevederile părţii finale ale art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală neoferind o garanţie suficientă în sens contrar.În acest sens se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, şi anume Cauza Saunders împotriva Regatului Unit, 1996.Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, prin faptul că se admit ca mijloace de probă, în procesul penal, procesele-verbale, precum şi orice alte acte de constatare care pot fi încheiate de către alte organe de stat, în cadrul unei proceduri administrative, nu se încalcă independenţa şi imparţialitatea justiţiei, câtă vreme acestea pot fi combătute cu alte mijloace de probă, iar, în conformitate cu art. 63 din Codul de procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Includerea în categoria probelor a actelor încheiate de alte organe nu contravine sub niciun aspect dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, folosirea lor realizându-se cu respectarea tuturor garanţiilor prevăzute de lege.Judecătoria Satu Mare opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu contravin principiului separaţiei puterilor în stat, dat fiind că procesele-verbale şi actele de constatare prevăzute de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt întocmite de organele statului, în exercitarea competenţei acestora stabilită de lege şi în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie. De altfel, aceste acte pot fi combătute cu alte mijloace de probă, aprecierea fiecărei probe urmând a se face de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei, de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. De asemenea, nu sunt afectate nici dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi la independenţa judecătorilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2, cu denumirea marginală Procesul-verbal ca mijloc de probă, şi art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5, cu denumirea marginală Actele încheiate de unele organe de constatare, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";Art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5: "Sunt obligate să procedeze la luarea de declaraţii de la făptuitor şi de la martorii care au fost de faţă la săvârşirea unei infracţiuni şi să întocmească proces-verbal despre împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia:a) organele inspecţiilor de stat, alte organe de stat, precum şi ale unităţilor la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează potrivit legii; […] … Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a respins o excepţie de neconstituţionalitate similară, statuând că prevederile art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5 din Codul de procedură penală sunt în acord cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate.Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dragoş Colţimiuc în Dosarul nr. 2.115/P/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Ovidiu Tişa în Dosarul nr. 1.056/296/2006 al Judecătoriei Satu Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește