DECIZIE nr. 85 din 20 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000, precum şi ale art. 166 alin. (4^1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000, precum şi ale art. 166 alin. (4^1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, excepţie ridicată de Irina Lazar, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Baradeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugina, Petru Grigore, Camelia Mardare şi Zorina Poponea în Dosarul nr. 1.799/2000 al Curţii de Apel Iaşi.La apelul nominal a răspuns avocat Lucian Pitigoi, în calitate de reprezentant al autorilor excepţiei, şi Irina Lazar, asistată de acelaşi apărător, lipsind celelalte părţi legal citate.Reprezentantul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arătând în esenta ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 încalcă prevederile art. 41 alin. (1)-(3) şi ale art. 135 alin. (4) din Constituţie, întrucât, „prin modificările şi completările pe care aceasta le aduce art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, sunt socotite ca parte a domeniului public toate terenurile pe care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar, deşi unele dintre acestea sunt proprietate privată sau revendicate de cei deposedati de dreptul de proprietate în regimul trecut. Or, simpla posesie a acestor terenuri nu poate să determine trecerea lor, prin expresia lt; lt;fac parte gt; gt;, în domeniul public al unităţilor administrative de învăţământ, ci mai întâi trebuie să se identifice modurile de dobândire şi titlurile acestor unităţi şi apoi să poată fi incluse în domeniul public”. Se susţine, de asemenea, ca dispoziţiile ordonanţei contravin prevederilor constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. m), potrivit cărora prin lege organică se reglementează organizarea generală a învăţământului, precum şi celor ale art. 114 alin. (4) teza întâi, conform cărora Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în cazuri excepţionale. În sfârşit, se considera ca prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 este încălcat art. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 16 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.799/2000, Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000, precum şi ale art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, excepţie ridicată de Irina Lazar, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Baradeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugina, Petru Grigore, Camelia Mardare şi Zorina Poponea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1)-(3), referitoare la protecţia proprietăţii private, ale art. 72 alin. (3) lit. m), ale art. 114 alin. (4), care reglementează condiţiile în care Guvernul poate să emita ordonanţe de urgenţă, precum şi ale art. 135, referitoare la bunurile proprietate publică.Curtea de Apel Iaşi, exprimandu-şi opinia, apreciază ca "dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000, care prevăd ca toate terenurile, indiferent de titlu şi indiferent de modul de dobândire a proprietăţii, dar pe care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ – grădiniţe, şcoli generale, licee etc., fac parte din domeniul public, sunt neconstituţionale. Ordonanţa nr. 30/2000 încalcă principiul egalităţii titularilor dreptului de proprietate, indiferent de forma proprietăţii şi a obligaţiei de a despăgubi pe proprietar în cazul modificării regimului juridic al bunului”. Instanţa considera, de asemenea, ca, potrivit art. 41 din Constituţie, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică, cu o dreapta şi prealabilă despăgubire.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca "prevederile art. 166 alin. (3), alin. (4) şi alin. (4^1)-(4^4) din Legea învăţământului nr. 84/1995 sunt constituţionale, numai în măsura în care ele se aplică împreună cu dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie”.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată în măsura în care imobilele la care se referă textul criticat "se afla în proprietatea statului". De asemenea, se susţine ca "printr-o lege nu se poate dispune trecerea fără plata în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal în proprietatea exclusiva a unor persoane fizice sau juridice de drept privat. O asemenea operaţiune se poate face, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie, numai prin expropriere, pentru o cauza de utilitate publică, şi care să aibă loc, potrivit legii, după o dreapta şi prealabilă despăgubire".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000, precum şi ale art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată.I. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 pentru modificarea şi completarea art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 17 aprilie 2000, contravine art. 72 alin. (3) lit. m) şi art. 114 alin. (4) teza întâi din Constituţie, dispoziţii care prevăd:– Art. 72 alin. (3) lit. m): "Prin lege organică se reglementează: […]m) organizarea generală a învăţământului;"; … – Art. 114 alin. (4) teza întâi: "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă."Examinând sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.Referitor la motivul de neconstituţionalitate privind reglementarea prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 a unui domeniu rezervat legii organice, Curtea retine ca în jurisprudenta sa a stabilit ca interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă la alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenta, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Rezultă ca ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţa unui caz excepţional.Curtea constata, de asemenea, că nu este întemeiat nici motivul de neconstituţionalitate referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 114 alin. (4), prin aceea ca ordonanţa de urgenţă nu are la baza existenta unui "caz excepţional" care ar fi putut permite Guvernului sa o adopte. Într-adevăr, motivarea cuprinsă în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenta justifica existenta cazului excepţional şi răspunde totodată exigenţelor stabilite de Curtea Constituţională prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public şi urgenta reglementării pentru aprecierea constituţionalităţii ordonanţelor de urgenta. Din cuprinsul notei de fundamentare rezultă ca a fost "absolut necesar şi urgent să fie reglementată unitar natura juridică a întregii baze materiale a învăţământului, având în vedere ca art. 166 alin. (4) privind baza materială a învăţământului preuniversitar a avut o aplicabilitate provizorie".În legătură cu critica adusă ordonanţei de urgenta privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, la aceeaşi soluţie se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o menţin şi în cauza de faţa.II. Autorii excepţiei susţin totodată ca dispoziţiile art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/2000, încalcă prevederile art. 41 alin. (1)-(3) şi ale art. 135 alin. (4) din Constituţie.Curtea Constituţională constata ca în realitate sunt criticate numai prevederile alin. (4^1) al art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, astfel cum rezultă din argumentele expuse de autorii excepţiei. Pe cale de consecinţa, prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunţe numai asupra constituţionalităţii acestui text de lege.Dispoziţiile alin. (4^1) al art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată, au fost introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 30/2000, iar ulterior completate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 206 din 15 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000. Aceste dispoziţii au următorul conţinut: „Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat – grădiniţe, şcoli generale (primare şi gimnaziale), licee, grupuri şcolare, seminarii teologice, şcoli profesionale şi şcoli postliceale – fac parte din domeniul, public al comunelor, oraşelor şi municipiilor în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat.”Curtea Constituţională constata ca acest text de lege nu contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie. Reglementarea cuprinsă în textele de lege criticate de autorii excepţiei priveşte terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea învăţământul preuniversitar, făcând astfel parte din domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti. Apartenenţa acestor bunuri la domeniul public implica în mod incontestabil existenta unui titlu legal, pe care instanţele de judecată urmează sa îl verifice.În măsura în care în procesul de aplicare a acestor prevederi legale s-ar nesocoti dispoziţiile constituţionale referitoare la protecţia proprietăţii private, prevederile cuprinse în alin. (4^1) al art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, ar putea fi interpretate ca având un înţeles contrar Constituţiei. Acest aspect însă priveşte aplicarea legii, care este de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu controlul de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională.Curtea constata ca o soluţie în materie este continuta în prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Potrivit art. 16 din această lege, în situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile legii, iar în cazul în care imobilul nu mai este necesar potrivit scopului legal stabilit, foştii proprietari vor fi notificati pentru a putea opta pentru restituirea în natură.Curtea retine ca dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta şi cu prevederile art. 135 alin. (4) din Constituţie. Acest text constituţional enumera bunurile asupra cărora se poate constitui proprietatea publică. Potrivit aceluiaşi alineat legea poate prevedea şi alte categorii de bunuri ce fac obiectul proprietăţii publice, ceea ce face, de altfel, art. 166 alin. (4^1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată.III. În sfârşit, invocarea, în motivarea excepţiei, a încălcării dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia nu are nici o relevanta, întrucât Curtea examinează conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu Constituţia, iar nu compatibilitatea acestora cu alte dispoziţii legale.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi sub aspectul art. 114 alin. (4) din Constituţie,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000, precum şi ale art. 166 alin. (4^1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, excepţie ridicată de Irina Lazar, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Baradeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugina, Petru Grigore, Camelia Mardare şi Zorina Poponea în Dosarul nr. 1.799/2000 al Curţii de Apel Iaşi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește