DECIZIE nr. 849 din 28 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 79 şi art. 80 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, ale art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Întreprinderea de Transporturi şi Utilaje de Construcţii” – S.A. din municipiul Motru în Dosarul nr. 17.900/54/2005 al Curţii de Apel Craiova – Secţia comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 17.900/54/2005, Curtea de Apel Craiova – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, ale art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Întreprinderea de Transporturi şi Utilaje de Construcţii” – S.A. din municipiul Motru într-un litigiu având ca obiect soluţionarea acţiunii pentru anularea unor transferuri patrimoniale efectuate către autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2), precum şi art. 135 alin. (1) din Constituţie, întrucât creează o variantă sui generis de acţiune pauliană, sunt neclare şi cauzează grave prejudicii dreptului de proprietate privată al terţului dobânditor. Dreptul de proprietate este lăsat la aprecierea pur subiectivă a judecătorilor şi lichidatorilor, iar faptul că textele criticate nu fac distincţie între actele juridice încheiate cu bună-credinţă şi cele încheiate cu rea-credinţă echivalează cu confiscarea averii dobândite în mod licit. Se mai apreciază că posibilitatea de a cere anularea unor acte juridice de către persoane care nu erau creditori la momentul încheierii lor este de natură a încălca dreptul de proprietate al terţului dobânditor.Totodată, se arată că dispoziţiile art. 12 din lege încalcă şi prevederile art. 16 alin. (1), precum şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât creează posibilitatea pronunţării unor hotărâri nefondate şi executorii care să paralizeze activitatea unui terţ de bună-credinţă şi să îl aducă în încetare de plăţi.Curtea de Apel Craiova – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că atacarea hotărârii pronunţate separat cu recurs nu încalcă prevederile constituţionale invocate, întrucât acestea se aplică, în mod egal, tuturor părţilor implicate în litigiu şi asigură accesul liber la justiţie. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 şi art. 61 lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995, se apreciază că acestea nu cuprind norme de drept substanţial, întrucât prevăd, în această materie, condiţiile de exercitare a dreptului material la acţiunea în anulare în temeiul unei cauze de nulitate de aplicaţie generală. Totodată, instanţa arată că în cadrul acţiunii în anulare urmează a se dovedi caracterul ilicit al dobândirii bunurilor, neîncălcându-se prezumţia dobândirii licite a averii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 12, ale art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 64/1995 a fost abrogată expres prin dispoziţiile art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Soluţia legislativă cuprinsă în art. 12, art. 60 şi art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 a fost preluată de dispoziţiile art. 12 alin. (1), art. 79 şi art. 80 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006, astfel că, prin prezenta decizie, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii acestor din urmă prevederi. Textele legale criticate au următorul cuprins:– Art. 12 alin. (1): "(1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.";– Art. 79: "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.";– Art. 80 alin. (1) lit. b) şi c): "(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: […]b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; … c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; […]." … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 135 alin. (1) privind economia.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 stabilesc că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii, putând fi atacate separat cu recurs, ceea ce impune aplicarea aceluiaşi tratament juridic tuturor părţilor, atât debitorului, cât şi creditorului şi terţului dobânditor. Numai stabilirea unor căi de atac diferite în funcţie de calitatea celor care participă la procedura insolvenţei ar duce la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, Curtea constată că prin reglementarea dreptului de a formula separat recurs împotriva hotărârilor judecătorului-sindic nu numai că nu se încalcă accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, este o consacrare a acestui principiu constituţional la nivelul legii.Faptul că recursul nu produce efect suspensiv de executare nu afectează dreptul de proprietate al autorului excepţiei. Totuşi, având în vedere că hotărârile judecătorului-sindic nu pot fi suspendate nici în cadrul judecării recursului, Curtea observă că, pentru a nu se ajunge la tergiversarea soluţionării cauzei de oricare dintre părţi sau la producerea unor consecinţe negative iremediabile cu privire la activitatea terţului dobânditor, legiuitorul a prevăzut în art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 că recursul se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la instanţa de recurs, astfel încât, în situaţia admiterii recursului, terţul dobânditor, spre exemplu, îşi redobândeşte, într-un termen scurt, bunul. Însă această soluţie legislativă nu pune în discuţie dreptul de proprietate privată, ci ţine de stabilirea procedurii de judecată, iar adoptarea normelor procedurale intră în sfera de competenţă exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.Prevederile art. 79 şi art. 80 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006 reglementează dreptul administratorului sau lichidatorului judiciar de a promova acţiuni în anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor în paguba creditorilor săi, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului, sancţionând actele juridice încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. Cu privire la această soluţie legislativă, chiar sub aspectele invocate de autorul excepţiei, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, constatând constituţionalitatea acesteia. Spre exemplu, prin Decizia nr. 74 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 aprilie 2004, Curtea, în esenţă, a reţinut că soluţia legislativă criticată constituie o aplicare, în cadrul procedurii falimentului, a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliană, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acţiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), şi anume creditorii, titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea a reţinut că, în acest fel, este sancţionată tocmai reaua-credinţă în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea niciun efect.Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei că posibilitatea de a cere anularea unor acte juridice de către persoane care nu erau creditori la momentul încheierii lor încalcă dreptul de proprietate al terţului dobânditor, aceasta nu numai că este inexactă, dar reprezintă o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Asupra acestei chestiuni instanţa judecătorească în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate are competenţa exclusivă de a se pronunţa. Astfel, în funcţie de circumstanţele concrete ale speţei, urmează să aprecieze asupra bunei sau relei-credinţe a debitorului la încheierea actului şi asupra caracterului fraudulos sau, dimpotrivă, licit, al acestuia, pentru a aprecia în ce măsură sunt sau nu aplicabile prevederile de lege ce constituie obiect al excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 79 şi art. 80 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Întreprinderea de Transporturi şi Utilaje de Construcţii” – S.A. din municipiul Motru în Dosarul nr. 17.900/54/2005 al Curţii de Apel Craiova – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește