DECIZIE nr. 848 din 9 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Guo Xiaodong în Dosarul nr. 8914/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei personal, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care depune note scrise prin care solicită admiterea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constituţie sau din documentele internaţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.914/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Guo Xiaodong într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea dispoziţiei de părăsire a teritoriului României emise de Autoritatea pentru străini (actualul Oficiu Român pentru Imigrări).În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat "limitează excesiv şi discriminatoriu" dreptul de proprietate al străinilor care se află în România în scop de desfăşurare a unor activităţi comerciale. În acest sens, precizează că, prin refuzul de prelungire a dreptului de şedere în România, este expus riscului de a pierde investiţia pe care a făcut-o pe teritoriul României. De asemenea, arată că un asemenea amestec al autorităţii în exercitarea dreptului de proprietate intervine numai în cazul străinilor, nu şi în cazul propriilor cetăţeni, motiv pentru care susţine că se instituie un regim discriminatoriu, contrar prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În plus, critică şi lipsa de precizie şi claritate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că "excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, neavând legătură cu textul constituţional invocat al art. 44 alin. (2) din Constituţia României care garantează proprietatea privată".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât textul constituţional invocat în susţinerea criticii nu are legătură cu prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, iar situaţia de fapt prezentată este de competenţa exclusivă a instanţei de judecată.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu conţine norme contrare principiului egalei garantări şi ocrotiri a proprietăţii private de către lege, indiferent de titular. Totodată, apreciază că acesta se aplică uniform tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări pe criterii arbitrarii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, care are următorul cuprins: „Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la garantarea proprietăţii private, precum şi celor ale art. 14 din aceeaşi convenţie, privind interzicerea discriminării, coroborate cu cele ale art. 1 paragraful 1, privind interzicerea generală a discriminării, din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 limitează în timp dreptul acelor străini, care se află în România, temporar şi în mod legal, de a rămâne pe teritoriul statului român „numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere”. Această condiţie este pe deplin justificată de raţiuni de control al fenomenului migraţionist, prin impunerea respectării anumitor obligaţii de către străinii care au dobândit dreptul de şedere temporară pe teritoriul României. Aceste dispoziţii trebuie privite prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia, „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, text constituţional care se aplică nu numai cetăţenilor României, ci şi străinilor şi apatrizilor. Din această perspectivă, textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu prevederile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, potrivit cărora „Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei perioade”.Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o critică de neconstituţionalitate pertinentă, întemeindu-şi motivarea pe dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale lipsite de orice legătură cu obiectul de reglementare al textului de lege supus controlului de constituţionalitate. Astfel, pretinsa încălcare a dispoziţiilor din Legea fundamentală şi din convenţia amintită referitoare la protecţia proprietăţii private nu poate fi reţinută, întrucât invocarea acestora nu are relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte constituţionale nefiind incidente în cauză.Nici critica prin raportare la acele dispoziţii privind interzicerea discriminării prevăzute în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în Protocolul nr. 12 la Convenţie nu este întemeiată, întrucât, prin ipoteză, textul se adresează exclusiv străinilor, nicidecum cetăţenilor români, astfel încât nu se poate susţine existenţa unei discriminări între aceste două categorii de persoane.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Guo Xiaodong în Dosarul nr. 8.914/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește