DECIZIE nr. 847 din 9 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5), art. 45, art. 47, art. 58, art. 60, art. 82 şi art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5), art. 45, 47, 58, 60, 82 şi 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Neculai Apreotesei şi Verginica Apreotesei în Dosarul nr. 3.529/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal se prezintă avocatul autorilor excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor excepţiei susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 este neconstituţională, deoarece contravine prevederilor art. 108 şi art. 115 din Constituţie. De asemenea, art. 13 din ordonanţă prevede un termen de prescripţie derogatoriu de la dreptul comun, instanţa de judecată având obligaţia de a face aplicarea acestui termen indiferent de persoana care face contestaţia la executare. Termenul de prescripţie se aplică şi raporturilor juridice care s-au născut înainte de publicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, ceea ce contravine prevederilor art. 15 din Legea fundamentală.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5), art. 45, 47, 58, 60 şi 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 ca neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura specială prevăzută de textele de lege criticate se justifică prin prisma interesului general, a naturii deosebite a creanţelor neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi strânsa legătură a acestora cu datoria publică, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia, ca inadmisibilă. În acest sens, arată că prin Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.529/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Excepţia a fost ridicată de Neculai Apreotesei şi Verginica Apreotesei cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, instituind un termen special de prescripţie de 7 ani în ceea ce priveşte dreptul de a cere executarea silită a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, încalcă prevederile constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 45, 47, 58, 60, 82 şi 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, se arată că acestea contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece toate aceste texte de lege conţin dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiile sau termenele de judecată.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că legiuitorul a instituit aceste reguli speciale de procedură ca modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, în considerarea naturii deosebite a creanţelor neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fără a se îngrădi prin aceasta dreptul substanţial de care depinde, intrinsec, soluţionarea litigiilor. Prin aceste norme de procedură nu se încalcă dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală şi nici dreptul de apărare al autorilor excepţiei, aceştia având posibilitatea să folosească toate mijloacele de apărare şi procedurale prevăzute de lege, care, indiferent de modul cum sunt aplicate de instanţele de judecată, le conferă un răgaz substanţial pentru a-şi pregăti apărarea şi a-şi susţine interesele. De asemenea, se arată că susţinerea potrivit căreia, prin stabilirea termenului special de prescripţie de 7 ani este de natură a ocroti diferit proprietatea privată a statului faţă de cea a altor titulari, se încalcă prevederile art. 44 din Legea fundamentală apare ca fiind neîntemeiată, întrucât aceste prevederi se aplică oricărei părţi din litigiu, şi nu diferenţiat în raport de titularul dreptului de proprietate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc sub niciun aspect accesul liber la justiţie, care presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza procedurile stabilite prin lege, în formele şi în modalităţile instituite de legiuitor. De asemenea, se arată că textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată. Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, din motivarea excepţiei rezultă că autorii acesteia se referă doar la dispoziţiile art. 13 alin. (5), art. 45, 47, 58, 60, 82 şi 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, iar nu la ordonanţă în ansamblul ei.Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (5), art. 45, 47, 58, 60, 82 şi 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu următorul cuprins:– Art. 13 alin. (5): "Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.";– Art. 45: "Cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAS, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 38, sunt de competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.";– Art. 47: "(1) Orice cerere se judecă la primul termen, în afara cazului în care instanţa dispune administrarea de probe noi. Dacă din motive întemeiate părţile nu sunt în măsură să îşi prezinte apărările în mod complet, instanţa va putea, în mod excepţional, să acorde un termen în cunoştinţă de cel mult 7 zile.(2) Acelaşi termen de 7 zile se acordă o singură dată şi pentru administrarea de probe noi, dispuse de instanţă, la primul termen."; … – Art. 58: "Executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu prevăzut la art. 39 alin. (1), cu menţiunea că neachitarea de bunăvoie a creanţei în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nicio altă somaţie.";– Art. 60: "Executarea silită asupra tuturor bunurilor urmăribile aparţinând debitorilor şi garanţilor se poate face după expirarea termenului prevăzut la art. 58, fără încuviinţarea instanţei.";– Art. 82: "(1) Litigiile în curs în legătură cu creanţele bancare cedate AVAS, indiferent de faza în care se află, vor continua şi se vor soluţiona cu aplicarea procedurii prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. Actele procedurale încheiate rămân valabile. La cererea AVAS această procedură poate fi aplicată şi executărilor silite începute potrivit procedurii de drept comun. Actele de executare încheiate îşi menţin valabilitatea.(2) Executarea silită începută de AVAS prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătoreşti continuă şi pe parcursul soluţionării contestaţiilor formulate de debitori, aceştia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, s-a mai pronunţat, statuând prin Decizia nr. 447 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, că instituirea unui termen de prescripţie special cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcă dreptul de proprietate privată, precum şi că textul legal criticat ocroteşte realizarea veniturilor obţinute din valorificarea unor active ale statului şi, prin urmare, nu se are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private în raport cu calitatea titularilor.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45, 47 şi 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea constatată că prin Decizia nr. 323 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate reglementează o procedură specială de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebită a acestor creanţe şi strânsa legătură a acestora cu datoria publică, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public.Cât priveşte dispoziţiile privind termenele în care urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanţa, Curtea observă că acestea sunt în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasă libertatea legiuitorului să reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil, astfel că nu poate fi reţinută nici critica autorului excepţiei ce priveşte acest aspect.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 83 din ordonanţă, Curtea constată că prin Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, statuând că aceste dispoziţii legale, condiţionând însăşi înregistrarea contestaţiei la executare de plată unei cauţiuni în cuantum de 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, cât şi, mai ales, convertirea neplăţii sale într-un veritabil fine de neprimire a contestaţiei la executare, sunt excesive şi prin aceasta îngrădesc în mod nepermis accesul liber la justiţie. De asemenea, Curtea a observat că, dacă cuantumul sumei datorate este important, debitorul se află în imposibilitate de a achita cauţiunea impusă de lege, fiind astfel lipsit de dreptul de a formula contestaţie la executare şi de a repune în discuţie respectivul cuantum, chiar dacă, prin ipoteză, nu datorează suma la care a fost impus.Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a alin. (2) şi (3) ale art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. Aceste dispoziţii de aplicare au rămas fără obiect, prin declararea alineatului de referinţă ca neconstituţional, excepţia devenind, de asemenea, inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5), art. 45, 47, 58, 60 şi 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Neculai Apreotesei şi Verginica Apreotesei în Dosarul nr. 3.529/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește