DECIZIE nr. 845 din 24 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 3 lit. f) din Codul penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 3 lit. f) din Codul penal, excepţie ridicată de Valentin Cristian Martin în Dosarul nr. 1.639/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie.La apelul nominal se prezintă partea Grigore Ionel Gâtlan şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 155/R din 19 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.639/44/2009, Curtea de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 209 alin. 3 lit. f) din Codul penal, excepţie ridicată de Valentin Cristian Martin în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2), deoarece furtul anumitor bunuri este pedepsit mai aspru decât altele. În acest fel, legiuitorul a instituit o ocrotire inegală a proprietăţii.Curtea de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 209 alin. 3 lit. f) – Furtul calificat din Codul penal, care au următorul conţinut: "Furtul privind următoarele categorii de bunuri: […]f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente; … […]se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că infracţiunea agravantă sau calificată reprezintă o formă care exprimă o gravitate mai mare, un pericol mai mare, gravitate care poate proveni din urmări, din forma de vinovăţie, din împrejurări etc. De asemenea, formele infracţiunii după gravitate reprezintă variante ale aceleiaşi infracţiuni.Or, infracţiunea prevăzută de art. 209 alin. 3 lit. f) din Codul penal este o varietate a infracţiunii de furt care conţine anumite circumstanţe ce îi conferă un caracter agravant, sens în care legiuitorul, în conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, are deplina libertate de reglementare în această materie prin legi organice, în funcţie de imperativul apărării sociale şi ţinând seama de toate celelalte principii consacrate prin Legea fundamentală.Susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate ar încălca dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie, este nefondată, dat fiind că, prin conţinutul lor, dimpotrivă, garantează dreptul de proprietate. Agravanta nu consacră un regim diferenţiat al proprietăţii indiferent de titular, ci urmăreşte să instituie o protecţie sporită pentru orice potenţială atingere adusă bunurilor care în momentul sustragerii erau efectiv integrate într-o reţea aflată sau nu în funcţiune. Prin aceasta, în acord cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul protejează nu numai proprietatea privată, ci şi relaţiile sociale ocrotite de buna funcţionare a anumitor sisteme privitoare la circulaţia pe căile ferate, navale şi aeriene.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 3 lit. f) din Codul penal, excepţie ridicată de Valentin Cristian Martin în Dosarul nr. 1.639/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește