DECIZIE nr. 844 din 8 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 728 din Codul civil



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Ionela Coculescu în Dosarul nr. 9.901/280/2007 al Judecătoriei Piteşti – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă partea Florina Arsene, prin avocatul Iordache Sofronie, şi partea Adriana Daniela Arsene, prin curator Severică-Ionel Neagu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că exproprierea nu are legătură cu partajul succesoral, reglementat de dispoziţiile art. 728 din Codul civil.Curatorul solicită, de asemenea, respingerea excepţiei pentru aceleiaşi motive.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.901/280/2007, Judecătoria Piteşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Ionela Coculescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul invocă art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi susţine că dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale, întrucât încetarea stării de indiviziune pe cale judiciară, prin partajarea în natură şi stabilirea unei sulte, constituie un act de expropriere, contrar Legii fundamentale.Judecătoria Piteşti – Secţia civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA ,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile prevederilor art. 728 din Codul civil, care au următorul conţinut: "Nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii.Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. După trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) şi (3) referitoare la garantarea proprietăţii private şi condiţiile în care poate opera exproprierea.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 143 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 martie 2006, Curtea a reţinut că „este de principiu că proprietatea, în majoritatea cazurilor, este pură şi simplă. Sunt situaţii însă când proprietatea este afectată de modalităţi şi prezintă forme speciale. O astfel de modalitate a proprietăţii o reprezintă proprietatea indiviză.Această situaţie însă, uneori, nu este avantajoasă pentru proprietari şi nici favorabilă pentru exploatarea economică a bunurilor, din cauza dificultăţii de a se exercită toate atributele dreptului de proprietate. De aceea, pentru asigurarea unei bune circulaţii a bunurilor şi în interesul coproprietarilor, legea prevede că indiviziunea să poată lua sfârşit oricând şi în mod liber. În consecinţă, art. 728 din Codul civil dispune că "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune". Deşi art. 728 se referă, în principiu, la partajul succesoral, el conţine o regulă ce se aplică la toate indiviziunile, oricare ar fi izvorul lor, astfel că orice proprietar poate cere ieşirea din indiviziune prin partaj, fără ca ceilalţi coproprietari să se poată opune, cu o singură excepţie, anume cea prevăzută de alineatul 2, şi anume posibilitatea coproprietarilor de a conveni să rămână în indiviziune pe termen de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestei convenţii la expirarea termenului".Aşadar Curtea a reţinut că textul art. 728 din Codul civil conţine suficiente mijloace de asigurare a respectării normelor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, reprezentând totodată o aplicare a principiului potrivit căruia "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea".De altfel, analizând criticile de neconstituţionalitate şi argumentele aduse în susţinerea acestora, Curtea observă că pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat este dedusă din nemulţumirea autorului excepţiei cu privire la modul de partajare al bunurilor aflate în indiviziune. În acest sens, Curtea constată că modalitatea efectivă prin care se realizează partajul succesoral este un atribut exclusiv al instanţei de judecată, care trebuie să ţină seama, la formarea şi atribuirea loturilor, de criteriile stabilite prin dispoziţiile art. 673^9 din Codul de procedură civilă.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Ionela Coculescu în Dosarul nr. 9.901/280/2007 al Judecătoriei Piteşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește