DECIZIE nr. 844 din 24 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum şi ale art. 339 alin. 1 şi art. 385^18 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum şi ale art. 339 alin. 1 şi art. 385^18 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Dîrgău, Liviu Ioan Paşca, Valentin Cuteanu, Attila Pap (Papp), Marius Pintea şi Viorel Codrean în Dosarul nr. 8.517/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorii Attila Pap, Marius Pintea şi Viorel Codrean au formulat fiecare câte o cerere de acordare a unui nou termen de judecată. Astfel, autorul Attila Pap a motivat că de la data primirii citaţiei şi până în prezent nu a avut timp suficient pentru a contacta apărătorul care să îi reprezinte interesele, autorul Marius Pintea a motivat că nu se poate prezenta în faţa Curţii fiind plecat în interese de serviciu, fără însă a face vreo dovadă în acest sens, iar autorul Viorel Codrean a motivat o lipsă de procedură cu unii dintre inculpaţi, fără a menţiona în ce constă viciul.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererilor formulate.Curtea, deliberând asupra cererilor formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, constată că Decizia de sesizare a fost emisă la 5 noiembrie 2009, iar de la acea dată şi până în prezent s-a scurs un interval suficient pentru autor în vederea întreprinderii demersurilor necesare apărării. De asemenea, autorul Marius Pintea nu a depus dovezi în susţinerea imposibilităţii sale de a se prezenta în faţa Curţii, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toţi cei 6 autori. Aşa fiind, Curtea respinge cererile formulate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a acesteia ca nefondată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 3.635 din 5 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.517/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum şi ale art. 339 alin. 1 şi art. 385^18 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Dîrgău, Liviu Ioan Paşca, Valentin Cuteanu, Attila Pap (Papp), Marius Pintea şi Viorel Codrean în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 250 din Codul penal referitoare la infracţiunea de purtare abuzivă încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi ale art. 53, precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece este nemulţumit de împrejurarea că angajatul din alte servicii publice ce vizează o funcţie de demnitate publică sau alte funcţii care implică autoritatea de stat (demnitari, consuli, secretari de stat, executori judecătoreşti) nu intră sub incidenţa textului criticat. Aceeaşi critică este arătată şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 289 şi art. 291 din Codul penal, întrucât mai există şi ale categorii de persoane care întocmesc înscrisuri autentice (avocaţi), dar care nu au calitatea de funcţionari. Or, prin reglementarea contestată se instituie o discriminare între funcţionarii publici şi celelalte persoane care sunt abilitate să întocmească un înscris autentic.Dispoziţiile art. 339 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi ale art. 6 paragraful 3 lit. b) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece limitează dreptul părţilor de a formula cereri doar în legătură cu cercetarea judecătorească, lipsind prevederea de a formula excepţii, acest drept fiind prevăzut doar la capitolul măsurilor premergătoare cercetării judecătoreşti de art. 320 alin. 2 şi art. 301 alin. 1 din Codul de procedură penală.Dispoziţiile art. 385^18 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instanţa de recurs a stabilit vinovăţia inculpaţilor în condiţiile în care a admis existenţa unui probatoriu insuficient, iar instanţa de fond căreia i s-a trimis cauza spre rejudecare este limitată exclusiv de administrarea de probe şi nu poate pronunţa o hotărâre contrară opiniei exprimate anterior de instanţa de recurs.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, în calitate de instanţă de recurs chemată să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei încheierii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, a opinat că excepţia de neconstituţionalitate, deşi are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind deci admisibilă sub acest aspect, este neîntemeiată pe fond, prevederile criticate fiind constituţionale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 – Purtarea abuzivă, art. 289 – Falsul intelectual, art. 291 – Uzul de fals, toate din Codul penal, precum şi ale art. 339 alin. 1 cu denumirea marginală Terminarea cercetării judecătoreşti şi art. 385^18 cu denumirea marginală Limitele rejudecării, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 250 din Codul penal: "Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.Vătămarea corporală săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.Vătămarea corporală gravă săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.";– Art. 289 din Codul penal: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.Tentativa se pedepseşte.";– Art. 291 din Codul penal: "Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.";– Art. 339 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele întreabă pe procuror şi pe părţi dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti.";– Art. 385^18 din Codul de procedură penală: "Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului.Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost casată."Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, art. 289 şi art. 291 din Codul penal, Curtea constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracţiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalităţii de comitere a acestora, ci şi, în anumite situaţii, circumstanţierea subiectului activ. Altfel spus, noţiunile de "funcţionar public" şi de "alţi funcţionari" nu sunt de rang constituţional, definirea şi reglementarea statutului acestor categorii de salariaţi fiind de domeniul legii. În plus, modalitatea de încadrare juridică a faptelor penale în funcţie de subiectul activ este o problemă ce ţine de modul de interpretare şi de aplicare a legii, atribut care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie se realizează de instanţele judecătoreşti de drept comun.În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 339 alin. 1 şi art. 385^18 din Codul de procedură penală referitoare la terminarea cercetării judecătoreşti şi la limitele rejudecării în cazul casării hotărârii de către instanţa de recurs, Curtea constată că instituţia controlului judiciar îşi găseşte reazemul constituţional în dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală, iar prin art. 385^18 din Codul de procedură penală se dă eficienţă acestuia, dat fiind că fără obligativitatea îndrumărilor date de instanţa de control judiciar nu s-ar putea realiza finalitatea acestei cenzuri. Dacă judecătorii de la instanţa de fond nu ar fi obligaţi să se supună îndrumărilor instanţei de apel sau de recurs, s-ar putea reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiinţată, ajungându-se la exercitarea repetată a căilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionării cauzelor în mod nepermis, şi astfel s-ar încălca cerinţa soluţionării proceselor "într-un termen rezonabil".De asemenea, nu sunt încălcate nici dispoziţiile referitoare la egalitatea de tratament în faţa legii, întrucât normele criticate se aplică fără discriminare tuturor persoanelor vizate, fără a fi pusă în discuţie de către instanţa de recurs vinovăţia sau nevinovăţia persoanelor cercetate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, art. 289, art. 291 din Codul penal, precum şi ale art. 339 alin. 1 şi art. 385^18 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Dîrgău, Liviu Ioan Paşca, Valentin Cuteanu, Attila Pap (Papp), Marius Pintea şi Viorel Codrean în Dosarul nr. 8.517/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește