DECIZIE nr. 842 din 24 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006) al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că doamna avocat Mariana Ştefan din cadrul Baroului Bucureşti, în calitate de apărător ales al autorului excepţiei, a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât, din motive medicale, nu se poate prezenta în faţa Curţii. Depune o scrisoare medicală potrivit căreia a suferit o intervenţie chirurgicală, iar la data de 29 mai a fost externată cu recomandarea de a evita traumatismele şi efortul.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, deoarece doamna avocat nu este în imposibilitate de a se deplasa, cu atât mai mult cu cât a fost prezentă zilele trecute la postul de televiziune OTV.Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, şi ţinând seama de concluziile procurorului, respinge cererea formulată, deoarece de la data externării, respectiv 29 mai 2010, şi până în prezent doamna avocat a avut posibilitatea să întreprindă demersurile necesare în vederea obţinerii acordului prealabil al clientului pentru substituirea sa în acord cu dispoziţiile art. 221 din Statutul profesiei de avocat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006), Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doru Colac în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 23 şi 24, precum şi dispoziţiile art. 5 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece se poate ataca cu recurs doar încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei, nu şi încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare.Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. De asemenea, din perspectiva criticilor formulate, arată că se contestă o omisiune de reglementare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 303 alin. 3 cu denumirea marginală Suspendarea judecăţii din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Încheierea dată în primă instanţă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul nu suspendă executarea şi se judecă în termen de 3 zile."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de judecată, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotărârile judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste căi.În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotărâri judecătoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţionează fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului procesual penal român, sentinţele şi deciziile. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau cu decizia atacată, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale, prevăzute prin dispoziţiile constituţionale evocate mai sus. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin care se soluţionează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.Faptul că încheierea prin care se respinge cererea de suspendare nu este supusă niciunei căi de atac se explică, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte, prin aceea că ea poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.Susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate conform căreia prin dispoziţiile art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală se încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la principiul egalităţii în drepturi, precum şi la dreptul la apărare este nefondată, deoarece, dimpotrivă, legea asigură accesul persoanelor interesate la justiţie, prin reglementarea posibilităţii exercitării recursului împotriva încheierilor pronunţate de instanţă odată cu exercitarea recursului împotriva sentinţei sau a deciziei atacate. Totodată, dispoziţiile art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală nu opresc părţile interesate de a se apăra, beneficiind de toate garanţiile procesuale în acest sens, şi se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice, principiul egalităţii neavând semnificaţia unei uniformităţi.Textul criticat nu contravine nici art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care se referă la dreptul la libertate şi la siguranţă, iar nu la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, şi nici art. 6 din aceeaşi convenţie, care, prin consacrarea principiului celerităţii procesului judiciar, permite adoptarea de către statele părţi la convenţie a unor reglementări, precum cea prevăzută de art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală, menite să împiedice prelungirea judecării cauzelor peste limitele unui termen rezonabil.În sfârşit, Curtea constată că prevederile constituţionale referitoare la libertatea individuală nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006) al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește