DECIZIE nr. 841 din 8 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarilena Mincă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, excepţie ridicată de Mihai Gigel în Dosarul nr. 8.622/271/R/2007 al Judecătoriei Oradea Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine, în principal, că excepţia de neconstituţionalitate are caracter inadmisibil deoarece dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 au fost abrogate implicit prin efectul prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, potrivit cărora „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă (…) orice alte dispoziţii contrare (…)”. În subsidiar, în ipoteza în care Curtea Constituţională apreciază că textul legal criticat este în vigoare, reprezentantul Ministerului Public consideră că acesta contravine prevederilor art. 25 şi ale art. 53 din Constituţie, deoarece restrânge în mod disproporţionat exerciţiul dreptului la liberă circulaţie. Deoarece măsura refuzului eliberării paşaportului sau a suspendării lui pe o perioadă fixă de 5 ani operează de drept, trebuie luate în considerare aspecte de oportunitate, iar orice restrângere a exerciţiului unui drept trebuie motivată, particularizată şi dispusă pe o durată rezonabilă, ce nu poate depăşi 3 ani, potrivit art. 38 din Legea nr. 248/2005.CURTEA ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.622/271/R/2007, Judecătoria Oradea – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România.Excepţia a fost ridicată de inculpatul Mihai Gigel într-o cauză penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 sunt neconstituţionale în măsura în care stabilesc o restrângere a exerciţiului unui drept – dreptul la liberă circulaţie – pe o perioadă fixă de 5 ani, fără a exista o restrângere proporţională (de exemplu de la 1 la 5 ani), în funcţie de situaţia concretă care a determinat măsura dispusă (de exemplu, săvârşirea în formă consumată sau în forma tentativei, săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin sau cea de călăuzire). Prin urmare, stabilirea unei pedepse unice, invariabile, pentru o serie de infracţiuni diferite, prevăzute de art. 1-3 din aceeaşi ordonanţă, contravine normelor art. 53 alin. (2) din Constituţie, care permit restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi în anumite condiţii, printre care şi respectarea principiului proporţionalităţii dintre măsura dispusă şi situaţia care a determinat aplicarea acelei măsuri.Judecătoria Oradea – Secţia penală nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 sunt neconstituţionale.Astfel, măsura suspendării, pentru o perioadă de 5 ani, a dreptului de folosire a paşaportului sau refuzul eliberării paşaportului pentru cetăţeanul român, condamnat în temeiul prevederilor referitoare la trecerea ilegală a frontierei unui stat străin, nu întruneşte condiţiile constituţionale ale art. 53 prevăzute pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în sensul că nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ stabilite la alin. (1) şi nici nu respectă principiul proporţionalităţii cuprins la alin. (2) al textului constituţional. Acest principiu presupune ca orice restricţie să corespundă scopului pentru care a fost prevăzută, în anumite limite strict necesare, în funcţie de situaţia dată. De asemenea, prin stabilirea acestei sancţiuni fixe – 5 ani de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului – judecătorul nu are posibilitatea să decidă în funcţie de situaţia concretă existentă.În plus, se apreciază că ordonanţa de urgenţă, în ansamblul ei, prin modul deficitar de redactare, nu corespunde exigenţelor de tehnică legislativă, întrucât nu îndeplineşte cele patru criterii de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării normelor acesteia. De asemenea, consideră că normele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 au căzut în desuetudine, având în vedere calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, în cadrul căreia este asigurată libera circulaţie a persoanelor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA ,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002. Textul legal criticat prevede următoarele:"Cetăţeanului român condamnat în temeiul dispoziţiilor art. 1-3 i se refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, i se suspendă dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani." Articolele menţionate reglementează următoarele infracţiuni şi pedepse:Art. 1 – Trecerea ilegală a frontierei unui stat străin, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani;Art. 2 – Racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia ori mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau organizarea uneia ori a mai multora dintre aceste activităţi ilegale, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, şi tentativa la cele două infracţiuni menţionate;Art. 3 – Iniţierea sau constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.Autorul apreciază că textul de lege indicat contravine prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura dispusă trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:Critica autorului excepţiei se întemeiază pe prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, sub aspectul încălcării principiului proporţionalităţii, însă omite dispoziţiile alin. (1) ale aceluiaşi text fundamental. Potrivit acestora, "exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".Măsura cuprinsă la art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, constând în refuzul autorităţilor competente de a elibera paşaportul sau de a suspenda dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani, este dispusă împotriva cetăţeanului român condamnat printr-o hotărâre judecătorească pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 1-3 din ordonanţa de urgenţă, referitoare la trecerea frauduloasă a frontierei unui stat străin. Efectul prevederilor de lege criticate este, într-adevăr, restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie, prevăzut de art. 25 din Constituţie şi de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, însă măsura contestată are caracterul unei măsuri speciale, instituite printr-un act normativ cu caracter special, ce vizează reglementarea şi sancţionarea comportamentului infracţional al cetăţenilor români în străinătate.Curtea apreciază că săvârşirea unor infracţiuni legate de trecerea frauduloasă a frontierei unui stat străin, în diferite forme de gravitate, prezintă un pericol social ridicat pentru acel stat a cărui graniţă s-a trecut în mod fraudulos şi, totodată, determină deteriorarea relaţiilor externe ale României cu acel stat, cu grave consecinţe sub numeroase aspecte referitoare la politica internaţională, în ansamblul său. A fost opţiunea legiuitorului adoptată în cadrul politicii penale a statului ca, prin instituirea măsurii de restrângere a exerciţiului dreptului de liberă circulaţie în străinătate pe o perioadă fixă de 5 ani, să se urmărească prevenirea şi sancţionarea unor asemenea fapte, ce au un impact negativ asupra imaginii României în lume şi îngreunează desfăşurarea în termeni amiabili a unor relaţii externe mutuale, în special în contextul în care ţara noastră are calitatea de nou membru al Uniunii Europene.În concluzie, Curtea constată că măsura prevăzută de art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 este necesară într-o societate democratică, impusă din raţiuni de apărare a securităţii naţionale, a ordinii publice şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi vizează în egală măsură pe toţi cei aflaţi în ipoteza normei, fiind, aşadar, pe deplin justificată sub aspectul îndeplinirii condiţiilor art. 53 din Constituţia României şi ale art. 2 pct. 3 şi 4 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, excepţie ridicată de Mihai Gigel în Dosarul nr. 8.622/271/R/2007 al Judecătoriei Oradea – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește