DECIZIE nr. 841 din 28 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de He Wangfen în Dosarul nr. 47.527/3/2005(RF) al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei, He Wangfen, lipsind partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.394D/2006, nr. 1.396D/2006 şi nr. 1.399D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, şi de Guo Wangzhen în dosarele nr. 10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 şi, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund, personal, autorii excepţiei Guo Wangzhen şi Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, fiind prezent şi traducătorul autorizat de limbă chineză, domnul Ioan Budura. Se constată lipsa autorilor Ye Fen şi Ye Ajun, a părţii Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, precum şi a Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Autorii prezenţi ai excepţiei de neconstituţionalitate şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.394D/2006, nr. 1.396D/2006 şi nr. 1.399D/2006 la Dosarul nr. 1.376D/2006, care a fost primul înregistrat.Magistratul-asistent învederează Curţii că, în toate aceste dosare, partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor.Autorii prezenţi solicită admiterea acesteia astfel cum au formulat-o în faţa Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal. În plus, expun situaţia de fapt care îi determină să nu dorească să se întoarcă în ţara de origine.Reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Precizează, însă, că soluţia legislativă conţinută în textul art. 5 din ordonanţă a fost preluată de noua reglementare, la art. 26. Consideră că jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile menţionate din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţine valabilitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006, motiv pentru care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierile din 9 martie 2006 şi 18 mai 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 47.527/3/2005(RF), nr. 10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 şi, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată. Excepţiile au fost ridicate de He Wangfen, Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, şi de Guo Wangzhen, în cauze privind soluţionarea cererilor de acordare a statutului de refugiat.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Consideră că redactarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este imprecisă în ceea ce priveşte condiţia protejării dreptului la viaţa de familie, permiţând o interpretare arbitrară a condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare pentru acest motiv. Arată că legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere a autorităţilor, în speţă, în ceea ce priveşte amestecul acestora în exercitarea dreptului la viaţa de familie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că textul de lege criticat este în deplină concordanţă atât cu dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Constituţie, cât şi cu cele ale art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorii excepţiilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi ai excepţiilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins:Art. 5: "Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în:1. condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse; sau2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern sau internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă."În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, precum şi prevederilor art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea acestora, Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006.Curtea observă că textul art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, criticat de autorii excepţiilor, se referea la condiţiile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate. Legea nr. 122/2006 reglementează, prin art. 26, o formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor, denumită protecţie subsidiară, preluând esenţa conţinutului normativ al art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000.Prin urmare, Curtea reţine că obiectul excepţiilor din prezentele dosare îl constituie dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, al căror cuprins este următorul:Art. 26 – "Protecţia subsidiară": "(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: … 1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă."Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006. Prin Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.Cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de He Wangfen, Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, şi de Guo Wangzhen în dosarele nr. 47.527/3/2005(RF), nr. 10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 şi, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește