DECIZIE nr. 840 din 2 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Maria Burcea în Dosarul nr. 610/109/2008 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, Maria Burcea solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, arătând că textul de lege criticat permite concedierea abuzivă. Totodată, solicită anularea deciziei de concediere.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul criticat conţine suficiente garanţii contra unei concedieri abuzive.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 610/109/2008, Tribunalul Argeş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii, excepţie ridicată de Maria Burcea în cauza ce are ca obiect judecarea contestaţiei împotriva deciziei de concediere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 16, art. 21 şi ale art. 53 din Constituţie, deoarece nu conţin suficiente garanţii în legătură cu drepturile constituţionale şi că ar trebui menţionată expres obligaţia angajatorului de a oferi salariatului un alt loc de muncă, aşa cum s-a prevăzut în art. 64 din Codul muncii.Tribunalul Argeş – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece instanţa de judecată, care apreciază de la un caz la altul, hotărăşte dacă desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi dacă a avut o cauză reală şi serioasă, neputându-se enumera de către legiuitor cauzele nereale sau neserioase.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006.În prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare: "(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Art. 65 din Codul muncii reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, fără a institui discriminări de natură să încalce principiul egalităţii în faţa legii, consacrat constituţional prin dispoziţiile art. 16 din Constituţie.Totodată, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 21 nu sunt încălcate prin prevederile criticate din Codul muncii, deoarece acestea nu îngrădesc accesul liber la justiţie, ci reglementează condiţiile de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, desfiinţarea locului de muncă trebuind să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.De asemenea, potrivit art. 67 din Codul muncii, salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.Susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia ar trebui menţionată expres în textul de lege criticat obligaţia angajatorului de a oferi salariatului un alt loc de muncă nu poate fi reţinută deoarece Curtea s-ar substitui puterii legislative şi ar încălca astfel dispoziţiile art. 61 din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este unica putere legiuitoare a ţării. În acelaşi sens, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii actului cu care a fost sesizată, neputând modifica sau completa prevederile supuse controlului.În final, Curtea constată că, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale prin textul de lege criticat, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 53 din Constituţie şi, prin urmare, invocarea acestora este nerelevantă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Maria Burcea în Dosarul nr. 610/109/2008 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește