DECIZIE nr. 84 din 25 mai 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Maria Teletin în Dosarul nr. 4.537/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se prezintă Maria Teletin, prin avocat Lucian Bolcas, şi Carmen Toader, personal şi asistată de avocaţii Virgil Chinde şi Mihaela Negru.Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autoarei excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece considera ca aplicarea textului de lege criticat creează, în cazurile egale de punere în executare a unor titluri executorii, o categorie privilegiată, diferita numai după criteriul autorităţii emitente a titlului, fără nici o alta motivare obiectivă şi rezonabila. Se apreciază ca prin aceasta se conferă actelor autentice notariale calitatea de a deveni de plin drept titluri executorii, sustragandu-le de la procedura de investire cu titlu executoriu. Se încalcă astfel principiul unicitatii titlului, întrucât prin lege se conferă calitatea de titluri executorii şi copiilor, ceea ce este interzis în materia hotărârilor judecătoreşti, precum şi principiul nediscriminarii, deoarece se aplică tratamente diferenţiate unor categorii egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabila. Chiar dacă prin dispoziţiile legale criticate s-a urmărit stingerea litigiilor cu caracter patrimonial şi degrevarea instanţelor judecătoreşti de litigiile în care creanţele sunt certe şi lichide, celeritatea nu poate justifica tratamentul diferenţiat, discriminatoriu.Avocatul Virgil Chinde solicita respingerea excepţiei, apreciind că nu exista neconcordanta între textul de lege criticat şi normele şi principiile Constituţiei. Considera ca autoarea excepţiei confunda notiunile "titlu executoriu" şi "formula executorie" cu care trebuie investite anumite acte pentru a capata puterea unor titluri executorii.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ridicate, considerând ca art. 66 din Legea nr. 36/1995 este constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 4.537/1998, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995. Excepţia a fost ridicată de Maria Teletin cu ocazia judecării recursului la ordonanţa de adjudecare, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la 11 noiembrie 1998.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1), deoarece conferă "situaţii juridice privilegiate unor categorii de cetăţeni care urmăresc realizarea unor drepturi numai în funcţie de autoritatea publică la care s-au adresat". De asemenea, în susţinerea excepţiei se invoca considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 70/1993, nr. 47/1994 şi nr. 135/1996.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază excepţia ca nefondata, întrucât prin dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 36/1995 „nu s-a creat o situaţie juridică privilegiată pentru o anumită categorie de cetăţeni”, astfel ca „nu s-au încălcat prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca "art. 66 din Legea nr. 36/1995 este constituţional, neafectand dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie”, fiind „fireasca opţiunea legiuitorului pentru un regim formal simplificat şi avantajos, destinat actelor autentificate de notarul public, întrucât el nu se întemeiază, ca în cazul procedurii contencioase, pe principiile adevărului obiectiv, oralitatii dezbaterilor, contradictorialităţii şi continuităţii”.În punctul de vedere comunicat de preşedintele Senatului se arata ca "reglementarea data prin art. 66 din Legea nr. 36/1995 a urmărit, pe de o parte, celeritatea stingerii litigiilor cu caracter patrimonial, iar pe de altă parte, degrevarea rolului instanţelor judecătoreşti de litigii în care creanţele sunt certe şi lichide”, astfel ca „nu sunt incalcate prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, excepţia fiind nefondata”.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepţia ca neîntemeiată, deoarece "hotărârile judecătoreşti devin titluri executorii prin investirea cu formula executorie, în timp ce actele autentice notariale sunt declarate titluri executorii de plin drept, ceea ce nu constituie o diferenţa discriminatorie care ar privilegia anumite categorii de cetăţeni în realizarea unor drepturi", ci, dimpotriva, este "o garanţie împotriva punerii în executare a unor hotărâri judecătoreşti care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege".CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere comunicate de preşedintele Camerei Deputaţilor, de preşedintele Senatului şi de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 66 din Legea nr. 36/1995, care are următoarea redactare: „Actul autentificat de notarul public care constata o creanta certa şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia. În lipsa actului original, titlu executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.”Autoarea excepţiei considera, în esenta, ca acest text de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) care consfinţeşte unitatea poporului român şi egalitatea între cetăţeni, şi ale art. 16 alin. (1), care consacra principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 36/1995 constituie o derogare de la principiul general prevăzut la art. 376 din Codul de procedură civilă, în sensul că actele autentice care constata creanţe certe şi lichide şi care, potrivit art. 1.171 din Codul civil, sunt întocmite de notarul public în baza voinţei exprimate de părţi, constituie titluri executorii, astfel ca pot fi puse în executare fără să fie investite cu formula executorie. Aceasta nu reprezintă însă o violare a principiului egalităţii şi nediscriminarii, deoarece textul de lege criticat nu vizează crearea unor situaţii juridice privilegiate pentru o anumită categorie de cetăţeni, ci urmăreşte, pe de o parte, celeritatea stingerii litigiilor cu caracter patrimonial, iar pe de altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de litigiile în care creanţele sunt certe şi lichide.În jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a decis, în mod constant, ca principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, iar legea poate să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situaţii sau în condiţii diferite. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998.Activitatea notarială, inclusiv cea de întocmire a actelor autentice, este o activitate de interes public şi se exercită potrivit nevoilor cetăţenilor şi ale funcţionarii puterii judecătoreşti, astfel încât prin realizarea ei se asigura satisfacerea intereselor personale ale cetăţenilor în acord cu interesul general.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Maria Teletin în Dosarul nr. 4.537/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 1999.p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește