DECIZIE nr. 84 din 25 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 187/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 privind unele măsuri de protecţie pentru personalul al cărui contract individual de muncă va fi desfăcut ca urmare a concedierilor colective determinate de reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate „Renel”, Regiei Autonome a Gazelor Naturale „Romgaz” Medias şi a Regiei Autonome a Petrolului „Petrom” Bucureşti, a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 127/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 187/2001, a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 şi a Hotărârii Guvernului nr. 127/1999, excepţii ridicate de Despina-Cornelia Balasea în Dosarul nr. 1.016/LM/2002 al Curţii de Apel Craiova Secţia litigii de muncă şi de Floarea Grecu în Dosarul nr. 1.017/LM/2002 al aceleiaşi instanţe.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 20 februarie 2003 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 februarie 2003.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin Încheierile din 12 iulie 2002, pronunţate în dosarele nr. 1.016/LM/2002 şi nr. 1.017/LM/2002, Curtea de Apel Craiova – Secţia litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 187/2001, a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 şi a Hotărârii Guvernului nr. 127/1999, excepţie ridicată de Despina-Cornelia Balasea şi Floarea Grecu în cadrul unor litigii de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia nu au arătat în ce consta neconstituţionalitatea Legii nr. 187/2001, ci au criticat, în special, Hotărârea Guvernului nr. 127/1999, despre care au susţinut ca a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 51 şi ale art. 107 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât nu a fost emisă pentru organizarea executării legilor, iar prin art. 4 alin. (1), art. 10 şi 11 din Normele de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 se modifica, implicit, art. 2 alin. (3) din ordonanţa. Pentru cazul în care nu se va admite excepţia de neconstituţionalitate pe acest motiv, se solicita constatarea faptului ca art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 contravine prevederilor art. 38 alin. (2) din Constituţie, întrucât art. 4 alin. (1), art. 10 şi 11 din normele de aplicare instituie termene pentru achitarea plăţilor compensatorii, situaţie în care, până la plata efectivă, titularii acestor drepturi sunt lipsiţi de protecţie socială. Pentru acelaşi motiv, se considera ca dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 20 din Constituţie, raportate la art. 11 alin. (1) şi alin. (2) partea a treia din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.Curtea de Apel Craiova – Secţia litigii de muncă apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 a fost emisă „în cadrul politicii economice a Guvernului de restructurare a industriei în sectoarele la care se referă” şi cu respectarea dispoziţiilor constituţionale. Se mai arata ca, în realitate, autorii excepţiilor critica Hotărârea Guvernului nr. 127/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998, hotărâre care „nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibila, potrivit prevederilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. În acest sens, în esenta, arata ca nici articolul unic al Legii nr. 187/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 privind unele măsuri de protecţie pentru personalul al cărui contract individual de muncă va fi desfăcut ca urmare a concedierilor colective determinate de reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate „Renel”, Regiei Autonome a Gazelor Naturale „Romgaz” Medias şi a Regiei Autonome a Petrolului „Petrom” Bucureşti şi nici prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate ca fiind incalcate. Considera ca, dimpotriva, instituind măsuri de protecţie a personalului disponibilizat prin concedieri colective, constând în acordarea de plati compensatorii de la data desfacerii contractului individual de muncă, dispoziţiile de lege criticate sunt în deplina concordanta cu art. 38 alin. (2) din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază ca prevederile Legii nr. 187/2001 sunt constituţionale. Astfel, cu privire la susţinerile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 în raport cu dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie, considera ca „instituirea datei desfacerii contractului individual de muncă ca termen de la care se naşte dreptul la plata compensatorie constituie o garanţie legală a dreptului la protecţia socială a muncii”. Se mai considera ca, „prin conţinutul lor, prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 asigura fiecărei persoane disponibilizate, prin concedieri colective, atât dreptul la un nivel de trai suficient, cat şi dreptul de a fi la adapost de la foame, prin instituirea dreptului la plata compensatorie”, asa încât nu sunt incalcate dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 privind unele măsuri de protecţie pentru personalul al cărui contract individual de muncă va fi desfăcut ca urmare a concedierilor colective determinate de reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate „Renel”, Regiei Autonome a Gazelor Naturale „Romgaz” Medias şi a Regiei Autonome a Petrolului „Petrom” Bucureşti, ordonanţa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 18 noiembrie 1998, precum şi dispoziţiile Legii nr. 187/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 19 aprilie 2001. Autorii excepţiilor susţin, de asemenea, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 în redactarea considerată de aceştia ca fiind modificată prin Normele de aplicare aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 127/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 martie 1999.Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 a fost abrogată prin pct. 3 al lit. B din anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 29 iunie 1999. La data pronunţării prezentei decizii nu mai este în vigoare nici Legea nr. 187/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 19 aprilie 2001, întrucât în preambulul Decretului nr. 247 din 12 aprilie 2001 se precizează ca legea a fost promulgată pentru validarea consecinţelor juridice ale ordonanţei, pe perioada de aplicare a acesteia.Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta este competenţa să se pronunţe numai asupra legilor sau ordonanţelor în vigoare, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 187/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998, precum şi a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 urmează a fi respinsă ca inadmisibila.În ceea ce priveşte Normele de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 127/1999, Curtea retine ca şi aceasta excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibila, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, numai legile şi ordonanţele ori unele dispoziţii din acestea pot face obiectul controlului de constituţionalitate.Curtea mai constata ca susţinerea din notele scrise depuse în cadrul şedinţei publice de dezbateri, potrivit căreia art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 a fost modificat prin art. 4, 10 şi 11 din Normele de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 127/1999, este neîntemeiată. Prin normele de aplicare se stabileşte modalitatea concretă de ducere la îndeplinire a dispoziţiilor ordonanţei criticate, fără să se modifice prevederile acesteia referitoare la momentul naşterii dreptului la plata compensatorie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a Legii nr. 187/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998 privind unele măsuri de protecţie pentru personalul al cărui contract individual de muncă va fi desfăcut ca urmare a concedierilor colective determinate de reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate „Renel”, Regiei Autonome a Gazelor Naturale „Romgaz” Medias şi a Regiei Autonome a Petrolului „Petrom” Bucureşti, a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 127/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1998, excepţii ridicate de Despina-Cornelia Balasea în Dosarul nr. 1.016/LM/2002 al Curţii de Apel Craiova – Secţia litigii de muncă şi de Floarea Grecu în Dosarul nr. 1.017/LM/2002 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește