DECIZIE Nr. 84*) din 23 iulie 1996

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 19 noiembrie 1996
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 76 17/07/1992 ART. 7
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 119 15/10/1996





Notă *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 119 din 15 octombrie 1996.Mihai Constantinescu – preşedinteLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 martie 1996, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială în Dosarul nr. 2.687/1995, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar, ridicată de Societatea Comercială „Concept” Ltd – S.R.L. Bucureşti.În susţinerea excepţiei se arata ca dispoziţiile art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 iulie 1993, ingradesc accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, deoarece taxele de timbru ce ar trebui plătite pentru timbrarea acţiunilor vizind recuperarea integrală a prejudiciilor cauzate prin plata cu întârziere a creanţelor sunt de ordinul zecilor sau sutelor de milioane de lei, imposibil de achitat datorită stării financiare a creditorilor interesaţi.În realitate, critica se referă însă şi la modul de aplicare a art. 11 alineatul ultim din aceeaşi lege, potrivit căruia taxele de timbru pentru acţiunile ce au ca obiect o sumă datorată, plus penalizările aferente, se timbrează doar cu 10.000 lei. Se apreciază ca aceasta "facilitate de timbraj" ar trebui extinsă la toate pretenţiile derivînd din neexecutarea obligaţiilor, deci şi pentru cele prin care se urmăreşte repararea integrală a prejudiciului cauzat, după diminuarea acestuia prin valoarea penalitatilor obţinute.Exprimindu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca, din prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie "nu rezultă ca acţiunea nu trebuie timbrata potrivit dispoziţiilor legale".CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată.Art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 prevede: „În cazul în care penalităţile prevăzute în prezentul articol nu acoperă integral prejudiciul suportat prin intirzierea efectuării plăţii, creditorul va putea solicita acordarea de daune în completare, potrivit dispoziţiilor dreptului comun”.Aceste dispoziţii legale nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie – accesul liber la justiţie -, ci ele consfinţesc dreptul creditorului de a obţine dezdaunarea integrală pentru prejudiciul ce i s-a cauzat, fiind practic o reiterare a principiilor generale de drept, consacrate de Codul civil în aceasta materie.Argumentul ca valorificarea creanţelor creditorilor ar necesita taxe de timbru apreciabile, care depăşesc posibilităţile financiare ale acestora, constituie o problemă ce excede competentei Curţii Constituţionale, chiar dacă ar fi avute în vedere dispoziţiile art. 11 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992, potrivit cărora „Taxa de timbru pentru introducerea acţiunii se stabileşte la 10.000 lei”. De vreme ce legiuitorul a plafonat taxa de timbru doar pentru anumite creanţe, intervenţia Curţii în sensul completării sau modificării legii i-ar conferi acesteia funcţia de legislator pozitiv, ceea ce este inadmisibil.Pentru considerentele arătate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992, republicată, urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.De altfel, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 au mai făcut, sub alte aspecte, obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţăndu-se prin Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996, respingând excepţia invocată.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992, ridicată de Societatea Comercială „Concept” Ltd – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 2.687/1995 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa din 23 iulie 1996.PREŞEDINTE,dr. Mihai Constantinescu Magistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x