DECIZIE nr. 839 din 24 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 14, art. 385^15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 şi art. 385^14 alin. 1^1 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 14, art. 385^15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 şi art. 385^14 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Roman în Dosarul nr. 3.734/111/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.734/111/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^9 alin. 1 pct. 14, art. 385^15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 şi art. 385^14 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Roman.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, pentru stabilirea în concret a pedepsei aplicate unei persoane, un rol determinant îl au aprecierea asupra personalităţii acesteia, aşa cum rezultă din actele dosarului, dar şi percepţia pe care o are judecătorul asupra sa în cursul audierii martorilor şi a inculpatului în cauză. Potrivit dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1 şi alin. 1^1 din Codul de procedură penală, în faţa instanţei de recurs nu se pot audia martori, iar audierea inculpatului se face doar în ipoteza în care acesta nu a fost ascultat de către instanţa de fond sau de apel, astfel că instanţa de recurs procedează la judecare doar pe baza documentelor existente la dosar. Prin urmare, o corectă reindividualizare a pedepsei ar putea fi posibilă numai în măsura în care inculpatul este audiat cu ocazia judecării recursului, în caz contrar fiind afectat dreptul la un proces echitabil.De asemenea, prevederile art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală privind posibilitatea rejudecării de către instanţa de recurs, printre altele, şi în cazul prevăzut de art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din acelaşi cod, constând în comiterea unei erori grave de fapt, exclude o cercetare judecătorească, permiţând o soluţie de fond doar pe baza lucrărilor şi a materialului probator din dosar. Obligativitatea ascultării inculpatului, în situaţia în care instanţele de fond şi apel nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare, nu acoperă absenţa unei cercetări judecătoreşti şi, prin urmare, această procedură apare ca lipsită de minimum de garanţii procesuale, indispensabile unui proces echitabil.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^9 alin. 1 pct. 14 cu denumirea marginală Cazurile în care se poate face recurs, art. 385^15 pct. 2 lit. d) cu denumirea marginală Soluţiile raportat la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 cu denumirea marginală Cazurile în care se poate face recurs şi art. 385^14 alin. 1^1 cu denumirea marginală Verificarea hotărârii din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 385^9 alin. 1 pct. 14: "14. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege;";– Art. 385^15 pct. 2 lit. d): "Instanţa, judecând recursul, pronunţă una din următoarele soluţii: […]2. admite recursul, casând hotărârea atacată şi:[…]d) dispune rejudecarea de către instanţa de recurs în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 11-20, precum şi în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3."; … – Art. 385^9 alin. 1 pct. 18: "18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare;";– Art. 385^14 alin. 1^1: "Cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură să încalce dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin textele contestate s-a avut în vedere dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială. Astfel, inculpatul are posibilitatea pe parcursul întregului proces penal să expună toate apărările sale, poate propune instanţei administrarea de probe în apărarea sa, dacă acestea sunt pertinente, concludente şi utile cauzei.De asemenea, prevederile legale invocate, reglementând ca motive de casare a unei hotărâri judecătoreşti aplicarea pedepselor greşit individualizate în raport cu art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum şi comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare, sunt menite să garanteze dreptul tuturor părţilor de a beneficia de un proces echitabil. O asemenea garanţie este instituită şi de dispoziţiile referitoare la obligativitatea ascultării inculpatului cu ocazia judecării recursului. Astfel, scopul acestei căi de atac constă tocmai în asigurarea unui control judecătoresc al legalităţii şi al aflării adevărului în judecarea şi soluţionarea cauzelor penale de prima instanţă sau de instanţa de apel, aspect de natură să contribuie la îndeplinirea exigenţelor care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil.În plus, procedura de judecată, care cuprinde pe lângă sistemul probator şi obiectul judecăţii în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, fiind aşadar o aplicare a prevederilor art. 61 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, în legislaţia procedural penală română, recursul este, de regulă, al treilea grad de jurisdicţie, art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând doar obligaţia statelor membre de a institui un minim de două grade de jurisdicţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 14, art. 385^15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 şi art. 385^14 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Roman în Dosarul nr. 3.734/111/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește