DECIZIE nr. 839 din 2 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul nr. 9.407/2006 al Judecătoriei Buzău.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.407/2006, Judecătoria Buzău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Emilian Constantin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală intră în contradicţie cu prevederile art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 4 par. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul că nu include şi existenţa unui "viciu fundament de procedură", respectiv că a existat un caz de incompatibilitate. Astfel, autorul excepţiei a făcut trimitere la faptul că unul dintre judecătorii care au făcut parte din completul care a pronunţat Decizia penală nr. 356 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului Buzău, prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 1.409/2005 a Judecătoriei Buzău, a făcut parte şi din completul care a pronunţat Decizia penală nr. 306/1999 a Tribunalului Buzău prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 2.028/1998 a Judecătoriei Buzău, ambele hotărâri ale Judecătoriei Buzău având ca obiect revizuirea Sentinţei penale nr. 926/1996 a Judecătoriei Buzău.Judecătoria Buzău consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut:"Revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei".În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 4 par. 2 din Protocolul nr. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la alte prevederi din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, şi Decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 394 din Codul de procedură penală.În prezenta cauză, instanţa constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată în condiţiile în care cazul de incompatibilitate invocat de autorul excepţiei este prevăzut în mod expres de art. 385^9 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură penală, printre cazurile în care se poate face recurs.În consecinţă, nu se poate susţine că prin art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală se încalcă dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu trimitere la art. 4 par.2 din Protocolul nr. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Dispoziţiile privind revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive (deci deschiderea procesului conform legii şi procedurii penale) sunt reglementate în mod expres în Codul de procedură penală, astfel că sunt respectate atât prevederile cuprinse în Legea fundamentală, cât şi cele cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În plus, Curtea constată că autorul excepţiei critică prevederile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din perspectiva unei omisiuni de reglementare. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În acest sens, prin Decizia nr. 229 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 8 iunie 2005, Curtea Constituţională a statuat că nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite şi nici nu-şi poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul nr. 9.407/2006 al Judecătoriei Buzău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește