DECIZIE nr. 839 din 16 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 şi art. 182 din Codul penal



Ion Predescu – preşedinteKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorTudorel Toader – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 şi art. 182 din Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Chesaru şi Dumitru Mihalache în Dosarul nr. 200/33/2006 (nr. vechi 40/RG/2006) al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de Alexandru Chesaru prin care acesta renunţă la excepţia de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, arătând că excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publică şi nu se poate renunţa la ea.Curtea, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publică, respinge cererea formulată de Alexandru Chesaru.Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la excepţia de neconstituţionalitate, pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă, deoarece soluţia legislativă criticată de autorii excepţiei a fost îndepărtată prin abrogarea art. 81 alin. 3 din Codul penal.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 200/33/2006 (nr. vechi 40/RG/2006), Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 şi art. 182 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Chesaru, având calitatea de inculpat în cadrul unui proces penal, şi a fost însuşită şi de către Dumitru Mihalache, având, de asemenea, calitatea de inculpat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că exceptarea de la posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă este contrară prevederilor art. 23 şi art. 24 din Constituţie, deoarece împiedică instanţa judecătorească să facă o justă individualizare a pedepsei. Astfel, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la o judecată dreaptă, dreptului de a beneficia de prezumţia de nevinovăţie şi de a răspunde pentru fapta comisă în limitele săvârşirii acesteia şi cu consecinţele adecvate.Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât suspendarea pedepsei reprezintă doar o vocaţie, nu un drept de a beneficia de această măsură de individualizare a executării pedepsei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale pronunţată în Deciziile nr. 508/2006 şi nr. 65/2002, prin care s-a stabilit constituţionalitatea art. 81 alin. 3 şi a art. 182 din Codul penal, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 182 din Codul penal sunt constituţionale, necontravenind prevederilor constituţionale invocate. În ceea ce priveşte art. 81 alin. 3 din Codul penal, arată că acesta a fost abrogat prin Legea nr. 278/2006, astfel că excepţia a devenit inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 81 alin. 3 şi art. 182 din Codul penal, potrivit cărora:Art. 81 alin. 3: "Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă, viol şi tortură.";Art. 182: "Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.Tentativa faptei prevăzute în alin. 3 se pedepseşte."În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 23 şi 24 din Constituţie referitoare la libertatea individuală, respectiv la dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu motivează în vreun fel pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal, considerând neconstituţională doar interdicţia de a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de acest articol. Or, interdicţia a fost prevăzută numai în art. 81 alin. 3 din Codul penal. Acest text de lege a fost însă expres abrogat, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 31 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006. Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal a devenit inadmisibilă. De asemenea, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care prevede că „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”, urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Chesaru şi Dumitru Mihalache în Dosarul nr. 200/33/2006 (nr. vechi 40/RG/2006) al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește