DECIZIE nr. 837 din 8 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Gabriel Homotescu, în calitate de reprezentant al acţionarilor Societăţii Comerciale „Confex Internaţional” – S.A. din Brăila, în Dosarul nr. 325/1.285/2005 al Tribunalului Comercial Cluj.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că, la dosarul Curţii Constituţionale, autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează din 24 ianuarie 2008, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanţă.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 325/1.285/2005, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Gabriel Homotescu, în calitate de reprezentant al acţionarilor Societăţii Comerciale „Confex Internaţional” – S.A. din Brăila.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât dau posibilitatea comitetului creditorilor să promoveze acţiunea privind răspunderea membrilor organelor de conducere, cu substituirea administratorului judiciar sau lichidatorului. Or, în condiţiile în care comitetul creditorilor este exonerat de obligaţia de a face dovada raportului de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de societatea aflată în stare de insolvenţă şi faptele persoanelor membre ale organelor de conducere, această împrejurare este de natură a determina exercitarea abuzivă a dreptului procesual prevăzut de lege.Tribunalul Comercial Cluj consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de garanţiile pe care le presupune dreptul la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: „Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) ameninţă să se prescrie.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate s-a pronunţat prin Decizia nr. 577 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că legea „condiţionează autorizarea comitetului de creditori de a introduce acţiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi a oricăror alte persoane, de îndeplinirea celor două condiţii cumulative prevăzute de lege, şi anume, prima, ca administratorul judiciar sau lichidatorul să fi omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori ca acesta să fi omis să formuleze acţiunea şi, respectiv a doua condiţie, răspunderea persoanelor la care se referă legea ameninţă să se prescrie. Aşadar, legea instituie două condiţii prealabile de admisibilitate a acţiunii, după verificarea cărora instanţa poate proceda la analiza pe fond a cauzelor care au generat starea de insolvenţă a debitorului.Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedură instituită prin Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi, în acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. În acest context, acţiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege poate fi supusă anumitor condiţii restrictive, întrucât nu reprezintă o acţiune de sine-stătătoare, ci o cerere incidentă care intervine într-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanşat prin cererea privind iniţierea procedurii insolvenţei, introdusă în temeiul art. 26 din Legea nr. 85/2006, aşadar în limine litis. Mai mult, condiţiile reglementate de art. 138 alin. (3) din lege sunt justificate şi de intenţia legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanţiată de lipsa de diligenţă a titularilor acestei acţiuni, şi anume administratorul judiciar sau lichidatorul”.Pentru aceste motive, Curtea a considerat că, în această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerinţe şi respectarea anumitor proceduri, nu s-a operat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci, exclusiv, pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor părţilor. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudenţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Gabriel Homotescu, în calitate de reprezentant al acţionarilor Societăţii Comerciale „Confex Internaţional” – S.A. din Brăila în Dosarul nr. 325/1.285/2005 al Tribunalului Comercial Cluj.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește