DECIZIE nr. 837 din 2 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Edi Construct” – S.R.L. din Medgidia în Dosarul nr. 12/282/2007 al Tribunalului Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12/282/2007, Tribunalul Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Edi Construct” – S.R.L. din Medgidia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 23 alin. (12) şi art. 45 din Constituţie. Din criticile prezentate în motivarea excepţiei rezultă că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 15 lit. b), e), f), n) şi o) din ordonanţă, sancţiunea cu amendă contravenţională este aplicabilă operatorului de transport, conform art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f), iar nu conducătorului auto, în raport cu unele din obligaţiile acestuia prevăzute la art. 10 din ordonanţă.Tribunalul Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţieiPreşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 466/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003, aşa cum au fost modificate aceste dispoziţii prin articolul unic pct. 9 din Legea nr. 335/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12) privind libertatea individuală şi ale art. 45 privind libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 a fost abrogată prin art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 37 din 7 august 2007 – care stabileşte cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operaţiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziţii din domeniul social privind transportul rutier şi amendare a Regulamentului Consiliului nr. 3.821/85 şi Regulamentului Consiliului nr. 2.135/98 şi abrogare a Regulamentului Consiliului nr. 3.820/85 sau operaţiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale -, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, fără ca soluţia legislativă criticată să fi fost preluată de noua reglementare.Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pot forma obiect al controlului de constituţionalitate numai legile şi ordonanţele în vigoare ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare.În consecinţă, având în vedere că dispoziţia legală criticată nu mai este în vigoare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate devenind inadmisibilă.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Edi Construct” – S.R.L. din Medgidia în Dosarul nr. 12/282/2007 al Tribunalului Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește