DECIZIE nr. 837 din 16 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală



Ion Predescu – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Toma în Dosarul nr. 5.862/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, personal, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, Remus Toma solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, prezentând, pe larg, motivele formulate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.862/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Toma în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat "diminuează deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege", fiind contrar art. 1 alin. (3) din Constituţie "[…] în situaţia concretă a cauzei din dosarul penal nr. 5.862/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală […]". Se arată că textul de lege favorizează abuzurile în justiţie, întrucât prin neprezentarea părţilor la care acesta se referă nu se creează posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, este în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală. Se susţine, totodată, că în cauză au fost pronunţate soluţii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în condiţiile în care făptuitorii nu au fost audiaţi, nu au scris declaraţii, eliminându-se administrarea de probe, şi că, în absenţa dosarului de urmărire penală şi a intimaţilor la şase termene ale procesului de la Curtea de Apel Alba Iulia, nu a existat posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu şi nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil, "dreptul la apărare fiind, dacă nu eliminat, cel puţin diminuat."Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate "asigură, alături de celelalte prevederi procedurale, garanţiile procesuale verificării soluţiilor de netrimitere şi actelor procedurale date de procuror, iar acest control este tocmai de esenţa liberului acces la justiţie, prin sistemul instanţelor judecătoreşti."În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei."Persoanele la care face referire textul de lege criticat sunt cele prevăzute de teza întâi a art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedură penală, respectiv: "persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea […]".Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiţie, în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Curtea reţine că textul de lege criticat este menit să înlăture eventualele abuzuri în justiţie, în sensul tergiversării soluţionării cauzelor, dând expresie dreptului la un proces echitabil şi principiilor înfăptuirii justiţiei în statul român de drept. Astfel, judecata cauzei în lipsa părţii care a fost citată în condiţiile legii este o soluţie care decurge în mod firesc din natura procesului judiciar menit să pună capăt conflictului juridic dedus judecăţii şi să restabilească ordinea de drept, fără întârzieri datorate dezinteresului sau relei-credinţe a părţilor în litigiu. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat în Decizia nr. 311 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât nu creează privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare şi nu aduc nicio atingere dreptului la apărare al părţilor care îşi pot angaja apărător, pot propune probe şi, în general, se pot prevala, fără nicio îngrădire, de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege.Mai mult, ca o garanţie suplimentară a exercitării drepturilor mai sus arătate, legiuitorul a prevăzut, în alin. 4 ultima teză a art. 278^1 din Codul de procedură penală, posibilitatea judecătorului de a lua măsuri pentru prezentarea persoanei lipsă, atunci când consideră că este absolut necesară prezenţa acesteia.De altfel, autorul excepţiei este nemulţumit de modul în care s-a desfăşurat cercetarea penală, precum şi judecata, în cauza în care are calitatea de petent. Astfel, acesta susţine că nu a avut posibilitatea unor dezbateri în contradictoriu şi nu i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, fiind astfel încălcate şi principiile înfăptuirii justiţiei, precum şi cele ale statului de drept. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”, fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Toma în Dosarul nr. 5.862/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește