DECIZIE nr. 832 din 26 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Claudiu Bogdan Chelaru în Dosarul nr. 1.450/177/2008 al Judecătoriei Aleşd.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.450/177/2008, Judecătoria Aleşd a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Claudiu Bogdan Chelaru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că:– art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede criterii de individualizare a sancţiunii care determină tergiversarea soluţionării cauzei, instanţa fiind obligată să verifice antecedentele contravenţionale ale petentului, ceea ce determină încălcarea stabilităţii efectelor actelor administrative;– art. 32 alin. (2) din acelaşi act normativ instituie o excepţie nepermisă în ceea ce priveşte controlul judecătoresc al actelor administrative şi, totodată, îngrădeşte liberul acces la justiţie, deoarece determină petentul să efectueze cheltuieli cu deplasarea şi favorizează organul constatator, litigiul fiind soluţionat de instanţa din raza sa teritorială;– art. 33 din acelaşi act normativ obligă instanţa să soluţioneze cauza grabnic, prin urmare fără o analiză temeinică a situaţiei de fapt, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei;– art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este neconstituţional, deoarece, prin instituirea prezumţiei relative de adevăr şi legalitate a procesului-verbal de contravenţie, se încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Judecătoria Aleşd apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate, deoarece textele de lege ce fac obiectul excepţiei sunt în concordanţă cu principiile constituţionale, precum şi cu cele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Textele de lege ce fac obiectul excepţiei au următorul cuprins:– Art. 21 alin. (3): „Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”;– Art. 32 alin. (2): „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.”;– Art. 33: „(1) Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.(2) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei."; … – Art. 34 alin. (1): „Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (6) potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor administrative pe calea contenciosului administrativ este garantat, şi pe cele ale art. 129 privind căile de atac, cu raportare la art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind prezumţia de nevinovăţie ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport de aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din acte internaţionale şi faţă de critici similare. Într-o jurisprudenţă constantă, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, criticate fie separat, fie împreună cu alte texte din acelaşi act normativ, dar din perspectiva unor susţineri asemănătoare, sunt constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 259 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, Decizia nr. 167 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, şi Decizia nr. 179 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior de Curte sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Claudiu Bogdan Chelaru în Dosarul nr. 1.450/177/2008 al Judecătoriei Aleşd.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește