DECIZIE nr. 832 din 22 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Florin-Ioan Zamfir în Dosarul nr. 4.651/245/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa în Dosarul nr. 10.381/271/2009 al Judecătoriei Oradea – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei Florin-Ioan Zamfir, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8.288D/2009 şi nr. 8.455D/2009 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorul excepţiei Florin-Ioan Zamfir este de acord cu conexarea.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 8.455D/2009 la Dosarul nr. 8.288D/2009, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Autorul excepţiei Florin-Ioan Zamfir solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.651/245/2006, Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicată de Florin-Ioan Zamfir cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.381/271/2009, Judecătoria Oradea – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicată de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât cauza de reducere a pedepsei sau de nepedepsire operează condiţionat de soluţionarea unei probleme de drept extrapenal, şi anume stabilirea cuantumului prejudiciului, care constituie obiectul acţiunii civile, atrăgând şi aplicarea dispoziţiilor din Codul fiscal şi din Codul de procedură fiscală referitoare la obligaţiile fiscale.Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Judecătoria Oradea – Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit Încheierii de sesizare din 4 decembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Oradea – Secţia penală, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Însă din notele scrise ale autorului excepţiei Franco-Ovidiu- Mauro Tripa reiese că acesta critică doar prevederile alin. (1) al art. 10 cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 10 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005, care au următorul cuprins:– Art. 2 lit. e): "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] e) obligaţii fiscale – obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală;";– Art. 10 alin. (1): "În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. c) privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au fost supuse în numeroase rânduri controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, şi prin Decizia nr. 1.594 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru aceleaşi motive, nici dispoziţiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005, faţă de care nu au fost formulate critici separate, nu aduc vreo atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Florin-Ioan Zamfir în Dosarul nr. 4.651/245/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa în Dosarul nr. 10.381/271/2009 al Judecătoriei Oradea – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește