DECIZIE nr. 831 din 26 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Şandor în Dosarul nr. 6.054/211/2005 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.054/211/2005, Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Şandor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece în situaţia admiterii unui motiv de recurs de ordine publică se ajunge la situaţia sancţionării unei părţi în proces fără culpă, cu reluarea procedurii din fazele inferioare, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Se determină astfel o gravă inechitate juridică, mai ales în situaţia unei fraude, determinată prin fapta sau la determinarea părţii adverse.Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată. Arată că termenul rezonabil al soluţionării recursului nu constituie un drept absolut în aprecierea căruia să fie înlăturate dispoziţii prin care s-ar putea asana o hotărâre de existenţa unor motive de nulitate a acesteia, scopul şi finalitatea procesului fiind ca hotărârea ce urmează a se da să fie conformă cu legea. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, acestea constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil câtă vreme prin legalitatea actelor de procedură se apără drepturi procesuale ale părţilor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu conţin norme care să aducă atingere dreptului părţii interesate la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:– Art. 304 pct. 5: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:[…]5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2";– Art. 306 alin. 2: „Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.”Se susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată că, în argumentarea criticilor formulate, se porneşte de la o premisă greşită constând în absolutizarea exigenţei termenului rezonabil. Or, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră, printre alte cerinţe ale dreptului la un proces echitabil, şi pe cea a celerităţii procedurilor judiciare, impune respectarea tuturor garanţiilor ce caracterizează acest drept. În acelaşi sens, dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie reglementează, în alin. (3), dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Curtea observă că dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi cele ale art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie temeiuri de drept ale controlului judiciar exercitat pe calea recursului, sunt menite să apere drepturile procesuale ale părţilor, aşadar dau expresie exigenţelor dreptului la un proces echitabil, precum şi principiului dreptăţii, ca dimensiune fundamentală a statului de drept. Aşa fiind, nu pot fi reţinute criticile potrivit cărora reglementarea posibilităţii invocării motivelor de nelegalitate de ordine publică a hotărârilor judecătoreşti în cadrul căii de atac a recursului ar contraveni dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, prin faptul că, în acest fel, s-ar prelungi durata procesului. Este de reţinut în acest sens şi precizarea făcută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, potrivit căreia nu se poate reproşa unui reclamant faptul că, în cadrul duratei unei proceduri judiciare contestate, el a pus în valoare toate căile de atac de care dispunea în dreptul intern (Cauza Erkner şi Hofauer împotriva Austriei, 1987).Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Şandor în Dosarul nr. 6.054/211/2005 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește