DECIZIE nr. 830 din 2 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Marinel Moldovan în Dosarul nr. 434/235/2007 al Judecătoriei Gherla.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că asupra dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat în sensul că acestea sunt constituţionale, iar în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudenţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 434/235/2007, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Marinel Moldovan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, ale art. 21, ale art. 24, ale art. 44 şi ale art. 135. De asemenea, susţine că ar fi încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, se arată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu permite o examinare profundă a pretenţiilor care fac obiectul judecăţii şi îi favorizează pe creditori, ale căror cereri se soluţionează doar pe baza înscrisurilor depuse, în detrimentul debitorilor, care sunt limitaţi în dreptul lor de a se apăra. Totodată, arată că dispoziţiile legale criticate permit obligarea debitorului la plata, în plus, a unei sume, şi anume actualizarea cu rata inflaţiei, sumă care nu reprezintă acoperirea vreunui prejudiciu.Se apreciază că textele de lege criticate au un conţinut "lax şi vag" şi că acestea conţin termeni pe care legiuitorul trebuia să-i definească.Judecătoria Gherla consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003).Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se constată însă că, în realitate, acesta critică numai art. 1 şi art. 6 alin. (2) din ordonanţă. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor prevederi legale, care au următorul cuprins:– Art. 1: "(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii."(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective."; … – Art. 6 alin. (2): "Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 135 alin. (1) privind economia. De asemenea, se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, a mai format obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectele criticate şi în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a statuat că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor, ceea ce a şi determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate de explicaţiile şi lămuririle date de părţi. Cu acelaşi prilej s-a stabilit că această limitare este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat şi prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005.Totodată, prin Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat că mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă să fie dezavantajată. Prin aceeaşi decizie, Curtea a stabilit, prin prisma acestor considerente şi având în vedere garanţiile procesuale de care se bucură părţile, că nu sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea reţine că aceste considerente expuse mai sus pun în evidenţă constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 6 alin (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, aceste dispoziţii aflându-se în legătură directă cu critica generală pe care o face autorul excepţiei.De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză, având în vedere că procedura somaţiei de plată este soluţia pentru neîndeplinirea unei obligaţii din partea debitorului şi nu pune în discuţie vreo restrângere a dreptului de proprietate privată a debitorului.Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Cu privire la criticile legate de unele lacune legislative şi de nelămurirea înţelesului unor termeni utilizaţi în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, Curtea constată că aceste aspecte nu constituie o problemă de neconstituţionalitate.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Marinel Moldovan în Dosarul nr. 434/235/2007 al Judecătoriei Gherla.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește