DECIZIE nr. 830 din 16 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ion Predescu – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Mariana Dumitru în Dosarul nr. 32.503/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând, pe de o parte, că sesizarea instanţei de contencios constituţional s-a făcut cu nerespectarea art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, iar, pe de altă parte, că, prin Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006, Curtea s-a pronunţat asupra unei excepţii identice, ridicate de acelaşi autor, în aceeaşi cauză şi cu aceeaşi motivare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 1.336 din 18 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 32.503/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Mariana Dumitru într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii prin care Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea acesteia de sesizare a Curţii Constituţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (1) sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma "anularea actului" se înţelege constatarea nulităţii relative a acestuia, iar nu şi cea în constatarea nulităţii absolute, întrucât constituie o îngrădire a exerciţiului dreptului la acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actului administrativ, şi, implicit, a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 52 din Constituţie.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (6) din lege, autorul excepţiei apreciază că acestea sunt contrare art. 52 din Constituţie, întrucât textul constituţional recunoaşte dreptul la acţiune numai persoanei vătămate prin actul administrativ ilegal emis de o autoritate publică, iar nu şi autorităţii publice emitente a actului ilegal. Se apreciază că acest text încalcă şi art. 21 alin. (1) din Constituţie, întrucât autoritatea publică emitentă poate acţiona împotriva principiului potrivit căruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Totodată sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (2) şi (3) din Constituţie, atât timp cât textul art. 1 alin. (6) din lege are în vedere acţiunea pentru constatarea nulităţii absolute a actului administrativ ilegal exercitată de autoritatea publică emitentă, în timp ce celelalte subiecte de drept pot introduce numai acţiuni în constatarea nulităţii relative a actului administrativ ilegal. Aceasta înseamnă că pentru instituţia publică emitentă a actului, acţiunea este imprescriptibilă, iar pentru alţi subiecţi de drept acţiunea este prescriptibilă în condiţiile art. 11 alin. (1) din lege. În opinia autorului excepţiei, art. 1 alin. (6) din lege încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice administrative şi civile, al irevocabilităţii actelor administrative unilaterale individuale intrate în circuitul civil, precum şi al bunei-credinţe, dar şi art. 59 şi 131 din Constituţie. Totodată, teza a doua a art. 1 alin. (6) din lege contravine art. 126 alin. (5) şi (6) din Constituţie, încălcându-se competenţa instanţelor de contencios administrativ.Cu privire la dispoziţiile art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi (4) din lege, se apreciază că sunt neconstituţionale, în măsura în care ar limita obiectul acţiunilor în contencios administrativ numai la cele care au în vedere nulitatea relativă a actului administrativ.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se consideră că textele legale criticate nu încalcă art. 21, 52 şi art. 126 alin. (5) şi (6), asigurând atât dreptul părţilor de a avea un proces echitabil, cât şi controlul judecătoresc al actelor administrative. Se apreciază că celelalte prevederi constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză.În subsidiar, Avocatul Poporului, având în vedere că autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea textelor legale criticate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, apreciază că nu intră în competenţa Curţii soluţionarea unei astfel de critici, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (1) şi (6): "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. […](6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanţei constatarea nulităţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se va pronunţa, la cerere, şi asupra legalităţii actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor civile produse."; … – Art. 8 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii".;– Art. 11 alin. (1): "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii; … b) data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără a depăşi termenul prevăzut la alin. (2); … c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative".; … – Art. 18. – "(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris.(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (8), şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii. … (3) În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. … (4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate: … a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte; … b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit; … c) impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii; … d) suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere; … e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale. … (5) Soluţiile prevăzute la alin. (1) şi la alin. (4) lit. b) şi c) pot fi stabilite sub sancţiunea unei penalităţi pentru fiecare zi de întârziere". … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 59 privind exercitarea atribuţiilor de către Avocatul Poporului, ale art. 126 alin. (5) şi (6) privind instanţele extraordinare şi controlul judecătoresc al actelor administrative, precum şi ale art. 131 privind rolul Ministerului Public.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, care, prin Încheierea din 14 martie 2006, pronunţată în Dosarul acesteia nr. 32.503/2/2005, a respins-o, în baza art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, ca fiind inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei. Ulterior, autorul excepţiei a formulat recurs împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul prin Decizia nr. 1.336 din 18 aprilie 2006 şi a sesizat, prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională cu excepţia în cauză, înregistrată pe rolul Curţii la 12 iunie 2006. Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, primind un certificat de grefă cu soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Încheierea din 9 mai 2006 sesizând, în mod corect Curtea Constituţională. Aceasta, ca urmare a sesizării Curţii de Apel, înregistrată la Curtea Constituţională la 31 mai 2006, a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate invocată, respingând-o şi pronunţând Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006.Curtea constată că prezenta excepţie de neconstituţionalitate este identică cu cea care a făcut obiectul Deciziei nr. 638 din 3 octombrie 2006. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi trebuit, în recurs, să se pronunţe numai cu privire la admisibilitatea excepţiei, fără sesizarea Curţii, sesizarea acesteia făcându-se, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, numai de instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia, prin încheiere, adică de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.În consecinţă, Curtea observă că a fost sesizată cu aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate de către două instanţe de judecată diferite, însă nu poate reţine existenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat în sensul dispoziţiilor art. 1201 din Codul civil, chiar dacă există identitate de obiect, cauză şi părţi, având în vedere faptul că autorul excepţiei nu a reiterat excepţia de neconstituţionalitate şi în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a cerut numai reexaminarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei ridicate în faţa Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.De asemenea, Curtea reţine că Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006 este opozabilă atât părţilor, cât şi instanţei de contencios constituţional.Faţă de cele învederate, Curtea reţine că soluţionarea din nou a aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, cu judecarea căreia a fost învestită, cu nerespectarea art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apare ca fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Mariana Dumitru în Dosarul nr. 32.503/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește