DECIZIE nr. 83 din 7 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Spitalul Municipal Câmpina în Dosarul nr. 6.327/204/2010 al Judecătoriei Câmpina – Secţia civilă.Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 145D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.327/204/2010, Judecătoria Câmpina – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Spitalul Municipal Câmpina într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate permit executorului judecătoresc să stabilească în mod arbitrar propriul onorariu, fără ca suma de bani să poată fi supusă examenului instanţei de judecată.Judecătoria Câmpina – Secţia civilă, analizând motivele invocate de autorul excepţiei, constată că, de fapt, normele legale criticate sunt cele ale art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă. În continuare, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 373 din Codul de procedură civilă. Curtea, având în vedere critica de neconstituţionalitate formulată, precum şi cele constatate de instanţa de judecată în opinia exprimată în încheierea de sesizare, reţine că excepţia de neconstituţionalitate vizează, în realitate, dispoziţiile art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: "Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi pe cele ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin Decizia nr. 924 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 22 septembrie 2011, a statuat că, prin intermediul dispoziţiilor criticate, legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menit să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului creditorului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile criticate împiedică accesul liber la justiţie al persoanei interesate, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 399-404 din Codul de procedură civilă, împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Totodată, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel. În acelaşi timp, potrivit art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.Mai mult, Curtea constată că executorul judecătoresc nu poate stabili în mod arbitrar propriul onorariu, acesta fiind ţinut de dispoziţiile cuprinse în Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2.550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Spitalul Municipal Câmpina în Dosarul nr. 6.327/204/2010 al Judecătoriei Câmpina – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește