DECIZIE nr. 83 din 27 ianuarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 şi art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală



Ion Predescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 şi art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Florin Hodiş în Dosarul nr. 4.214/337/2009 al Judecătoriei Zalău.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.214/337/2009, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 209 alin. 4^1 şi art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Florin Hodiş în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece prin posibilitatea procurorului ierarhic superior de a prelua cauze date de lege în competenţa procurorului ierarhic inferior este afectat dreptul la un proces echitabil.De asemenea, dispoziţiile art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală care permit procurorului posibilitatea de a restitui cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii urmăririi penale afectează dreptul la apărare şi la un proces echitabil, prin aceea că printre garanţiile menite să asigure respectarea acestor drepturi se numără şi imparţialitatea organelor chemate să înfăptuiască actul de justiţie. Nu este just şi echitabil ca, în cazul în care restituirea cauzei în vederea completării a fost dispusă de către procuror, şi nu de către instanţă, persoana care a efectuat anterior acte de cercetare penală să nu devină ulterior restituirii incompatibilă funcţional în a mai efectua cercetări penale în acelaşi dosar.Judecătoria Zalău opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 1.058/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a declarat aceste prevederi neconstituţionale. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare.Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului consideră că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite de lege în condiţiile în care cauza a fost restituită aceluiaşi organ care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii acesteia. Mai mult, această măsură este prevăzută ca alternativă la cea a trimiterii cauzei la alt organ de urmărire penală. În plus, dispoziţiile legale invocate sunt norme de procedură prin care legiuitorul reglementează posibilitatea remedierii unor nereguli ale urmăririi penale, dispunând completarea sau refacerea acesteia, şi constituie tocmai o modalitate de asigurare a unui proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 265 alin. 1 teza a doua cu denumirea marginală Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmărire şi art. 209 alin. 4^1 cu denumirea marginală Competenţa procurorului în faza urmăririi din Codul de procedură penală, care, după pronunţarea Deciziei de admitere nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, au următorul conţinut:– Art. 265 alin. 1 teza a doua: "Când procurorul constată că urmărirea penală nu este completă, sau că nu au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală, sau potrivit dispoziţiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmărire, în vederea completării sau refacerii urmăririi penale.";– Art. 209 alin. 4^1: "Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior […]."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală dispun cu privire la posibilitatea procurorului ierarhic superior de a prelua cauze de competenţa procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare.Prin urmare, textul legal criticat nu numai că nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, dar le şi garantează. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic […]".Ca o garanţie a respectării de către procurori a principiilor imparţialităţii şi legalităţii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul unităţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic.Aşa fiind, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituţie, controlul ierarhic în activitatea procurorilor presupune eo ipso posibilitatea efectuării actelor şi lucrărilor de către însuşi procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Acest lucru nu se face însă după bunul plac al procurorului ierarhic superior, ci ca urmare a dispoziţiei conducătorului acestuia. În aceste condiţii nu poate fi admisă teza înfrângerii principiului liberului acces la justiţie ori al dreptului la apărare, deoarece un eventual arbitrar ori nerespectarea legii pot fi cenzurate de instanţa de judecată cu prilejul contestării unei soluţii de netrimitere în judecată, urmând procedura prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală, ori cu prilejul soluţionării cauzei în urma emiterii actului de inculpare. De altfel, Constituţia nu consacră dreptul unei persoane de a fi cercetată de un anumit procuror ori organ de urmărire penală, ci dreptul de a fi cercetată în condiţiile legii. Ca urmare, dispoziţia legală ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu contravine niciunei alte norme consacrate prin Legea fundamentală, ci constituie o regulă de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să o adopte, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie. Prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, îl dezvoltă prin aceea că au menirea de a garanta soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin eficientizarea activităţii de urmărire penală.Cât priveşte dispoziţiile art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea dispun cu privire la posibilitatea procurorului de a restitui cauza organului care a efectuat urmărirea penală sau de a trimite cauza la alt organ în vederea completării ori refacerii urmăririi penale. O asemenea posibilitate nu este menită să afecteze dreptul la un proces echitabil ori dreptul la apărare, întrucât, spre deosebire de situaţia incompatibilităţii organului de urmărire penală existentă în cazul în care refacerea s-a dispus de către instanţa de judecată, textul contestat vizează un caz de restituire în vederea completării urmăririi penale sau a respectării dispoziţiilor legale care garantează aflarea adevărului, situaţie în care, aşa cum rezultă din economia sa, urmărirea penală nu a fost finalizată. O atare măsură dispusă de către procuror anterior terminării urmăririi penale constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitării atribuţiilor de urmărire penală cu stricta respectare a legalităţii, în vederea administrării în continuare a probelor apreciate ca fiind necesare pentru clarificarea aspectelor nelămurite.Aşa fiind şi ţinând seama de rolul procurorului de apărător al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, care conduce şi supraveghează, cu respectarea principiului legalităţii şi al imparţialităţii, activitatea de cercetare penală, este evident că prin posibilitatea conferită de textul legal criticat se dă expresie dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare drept componente ale acestui rol. În plus, părţile interesate nu sunt obstrucţionate în niciun fel în a-şi exercită dreptul la apărare în condiţiile prevăzute de lege şi în a sesiza procurorului care supraveghează cercetarea penală orice neregularităţi menite a le prejudicia drepturile procesuale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 şi art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Florin Hodiş în Dosarul nr. 4.214/337/2009 al Judecătoriei Zalău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește