DECIZIE nr. 83 din 26 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, excepţie ridicată de Grigore Maimuţ în Dosarul nr. 8.214/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.214/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998. Excepţia a fost ridicată de Grigore Maimuţ cu prilejul soluţionării unui litigiu comercial.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 creează un subiect de drept privat privilegiat, respectiv A.V.A.S. În calitate de cesionar al unor credite de la bănci, atribuţiile conferite instituţiei prin acest text legal corespund dreptului civil comun şi ar fi trebuit continuate prin încadrare în principiile şi normele dreptului comun, pentru a nu genera inegalităţi şi discriminări. Or, A.V.A.S. beneficiază de un regim privilegiat printr-o reglementare legală specială faţă de toţi ceilalţi creditori titulari de drepturi civile similare, inclusiv faţă de debitorii cedenţi incluşi în sfera de aplicare a ordonanţei. În ceea ce îi priveşte pe aceştia din urmă, arată că unei datorii de natură delictuală a unei persoane care nu s-a aflat în niciun raport juridic cu A.V.A.S. şi care nu este nici debitor în raport cu contractul de cesiune este susceptibil de a i se aplică fie dreptul execuţional comun, fie prevederile mai puţin favorabile ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, după calitatea şi vrerea creditorului. Astfel, ca urmare a cesiunii către A.V.A.S., debitorul se găseşte în litigiu cu un cesionar cu drepturi mai mari decât cele ale creditorului cedent. Aşa fiind, se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale care prevăd că „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”. În continuare, arată că A.V.A.S. se bucură de puteri discreţionare, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 41, art. 53, art. 55 alin. (1) lit. b) şi c) din aceeaşi ordonanţă, care aduc atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1) şi art. 28 din Constituţie. Această restrângere nu putea opera însă printr-o ordonanţă de urgenţă, aşa cum reiese din art. 115 alin. (6) din Constituţie, iar această ordonanţă nu a fost aprobată prin lege organică.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor constituţionale menţionate de autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă Decizia nr. 323/2004, prin care Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, dreptul la apărare şi nici dreptul de a beneficia de un proces echitabil. Având în vedere faptul că procedura contestată oferă garanţiile necesare desfăşurării unui proces echitabil, nu se poate admite că prin stabilirea unei proceduri speciale legiuitorul a înfrânt dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, arată că aceste din urmă dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc atribuţia exclusivă a legiuitorului în materia reglementării competenţelor instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată. Întrucât textele contestate stabilesc o procedură specială de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de A.V.A.S., acestea reprezintă expresia aplicării art. 126 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte poziţia de creditor special a A.V.A.S., arată că aceasta este justificată de rolul său, respectiv cel de a dobândi şi valorifica creanţele în interesul statului, prin urmare, în interes public. În sfârşit, referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia ar fi încălcate drepturi fundamentale, arată că din art. 55 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 reies în mod expres garanţiile de care se bucură debitorii cu prilejul executării, în vederea protejării drepturilor lor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, lege care, în ansamblul său, face de asemenea obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 criticate ca fiind neconstituţionale au următorul conţinut:– Art. 12: "(1) În vederea îndeplinirii rolului său, A.V.A.S. are următoarele atribuţii principale:a) preluarea cu plată a creanţelor neperformante şi a creanţelor comerciale asociate acestora. Plata sau emiterea de titluri de valoare negociabile se va face în condiţiile art. 17; … b) preluarea fără plată a unor creanţe fiscale, conform legii; … c) preluarea cu/fără plată a unor creanţe comerciale, conform legii; … d) preluarea fără plată a unor acţiuni/părţi sociale deţinute de stat; … e) exercitarea tuturor drepturilor şi îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar/asociat a statului; … f) valorificarea creanţelor neperformante, creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la valoarea nominală a acestora, prin: … – plata eşalonată, efectuată de debitor după încheierea unei convenţii de eşalonare cu A.V.A.S., asigurată în mod corespunzător cu garanţii;– cesiunea creanţelor, prin negociere directă, ca urmare a primirii unei oferte de cumpărare;– subrogaţia în drepturile de creanţă ale A.V.A.S., prin negociere directă, ca urmare a primirii unei oferte de plată integrală de la un terţ;– stingerea creanţelor ca efect al dării în plată;– conversia creanţelor în acţiuni;g) valorificarea creanţelor neperformante, creanţelor comerciale şi a creanţelor fiscale preluate, la valoarea de piaţă a acestora, rezultată din raportul dintre cerere şi ofertă, prin: … – cesiunea creanţelor prin licitaţie publică;– executarea silită prin poprirea tuturor veniturilor debitorului, urmăribile potrivit legii;– executarea silită a bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea debitorului sau garanţilor, declarate urmăribile potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea valorificării prin licitaţie publică;– alte măsuri de natură să faciliteze valorificarea superioară a creanţelor, inclusiv valorificarea asociată cu creanţe comerciale preluate de către A.V.A.S.;h) valorificarea acţiunilor deţinute de stat şi administrate de A.V.A.S., la valoarea de piaţă a acestora, rezultată din raportul dintre cerere şi ofertă, prin: … – operaţiuni specifice pieţelor reglementate, interne sau internaţionale, pentru societăţile deţinute public;– cesiunea acţiunilor prin licitaţie publică, internă sau internaţională, pentru societăţile de tip închis;i) valorificarea părţilor sociale deţinute de stat şi administrate de A.V.A.S., la valoarea de piaţă a acestora, rezultată din raportul dintre cerere şi ofertă, prin: … – cesiunea părţilor sociale prin negociere directă, în cazul în care există şi alţi asociaţi în societatea comercială;– cesiunea părţilor sociale prin licitaţie publică;j) valorificarea unor active ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, prin licitaţie publică. … (2) A.V.A.S. îndeplineşte orice alte atribuţii care îi revin prin acte normative."; … – Art. 13 alin. (5): "Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.";– Art. 41 alin. (1): "Titlul executoriu se comunică debitorului şi se pune în executare fără nicio formalitate.";– Art. 45: "Cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 38, sunt de competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.";– Art. 53: "Organele de poliţie, persoanele fizice şi juridice, precum şi celelalte organe competente prevăzute la art. 52 alin. (2) sunt obligate să dea de îndată relaţiile solicitate de corpul de executori, fără perceperea vreunei taxe ori a vreunui tarif.";– Art. 55: "(1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin executorii A.V.A.S. pot:a) să între în orice incintă de afaceri a debitorului persoană juridică sau în alte incinte ale acestuia, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit; … b) să între în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează bunurile; … c) să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului. … (2) Executorii pot intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz executorul va cere autorizarea instanţei judecătoreşti competente, aplicându-se dispoziţiile Codului de procedură civilă, privind ordonanţa preşedinţială." … Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 124 alin. (2) care consacră caracterul unic imparţial şi egal al justiţiei, art. 115 alin. (6) prin care se arată că dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă nu pot afecta drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie, art. 26 alin. (1) privind respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private, art. 27 alin. (1) referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privind secretul corespondenţei şi art. 76 alin. (1) referitor la majoritatea cu care se adoptă legile organice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, criticile autorului excepţiei vizează atribuţiile pe care A.V.A.S. este chemată potrivit legii să le îndeplinească, precum şi procedura de valorificare a activelor statului care derogă de la dreptul comun. Astfel, A.V.A.S. este considerat ca fiind un simplu cesionar, pentru care nu se justifică instituirea unei proceduri speciale şi ale cărui atribuţii care privesc recuperarea şi valorificarea creditelor sunt abuzive. Autorul excepţiei susţine, prin urmare, că sunt încălcate însuşi caracterul unic şi imparţial al justiţiei, precum şi o serie de drepturi fundamentale.Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că, aşa cum este definită în art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, A.V.A.S. este o „instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului”. Atribuţiile principale ale acestei instituţii, prevăzute de art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, includ preluarea şi valorificarea creanţelor neperformante şi a creanţelor comerciale asociate acestora, a unor creanţe fiscale şi unor creanţe comerciale, preluarea, administrarea şi valorificarea unor acţiuni/părţi sociale deţinute de stat, precum şi valorificarea unor active ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar.Curtea reţine, aşadar, că rolul îndeplinit de A.V.A.S., prin însăşi natura activelor valorificate, care au o strânsă legătură cu bugetul de stat şi datoria publică internă, nu poate fi redus la acela de simplu cesionar al unor creanţe, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Această împrejurare justifică instituirea unor proceduri care să asigure celeritatea şi siguranţa valorificării activelor de către A.V.A.S., inclusiv prin instituirea unui termen de prescripţie special, a unei proceduri de soluţionare a litigiilor şi a unei proceduri de executare speciale. Atât timp cât, pe parcursul acestor proceduri, persoanele interesate nu sunt împiedicate să îşi exercite drepturile lor procesuale garantate de Constituţie, legiuitorul este liber, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din acest act normativ fundamental, să reglementeze competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, în funcţie de situaţiile specifice avute în vedere.Această reglementare nu contravine prevederilor 124 alin. (2) din Constituţie, care consacră caracterul unic şi egal al justiţiei. Astfel, semnificaţia unicităţii justiţiei este aceea că aceasta se înfăptuieşte de acelaşi sistem de organe, al instanţelor judecătoreşti, indiferent de natura litigiului, aspect ce nu este înfrânt de dispoziţiile de lege criticate. În ceea ce priveşte egalitatea înfăptuirii justiţiei, aceasta, asemănător principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, nu presupune uniformitate, astfel că existenţa unor dispoziţii legale cu caracter special, justificate de situaţiile deosebite avute în vedere de legiuitor, nu înseamnă nesocotirea acestei cerinţe constituţionale.Cât priveşte aspectul invocat de autorul excepţiei, potrivit căruia, nefiind parte în contractul de credit cu A.V.A.S., nu este justificat ca, prin preluarea creanţei de către această autoritate, să fie supus unui tratament diferit de cel aplicabil altor debitori, Curtea reţine că, pe lângă obligaţiile asumate prin contract, părţile trebuie să se supună în egală măsură şi prevederilor legale. Astfel, părţile unui contract îşi asumă nu doar drepturile şi obligaţiile stabilite prin acesta, ci şi toate consecinţele juridice prevăzute în legislaţia în vigoare.În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia măsurile de executare a creanţelor de către A.V.A.S. ar fi abuzive, ducând la încălcarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la respectarea vieţii intime, familiale şi private, inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei, Curtea constată că executarea silită a unei obligaţii intervine ca urmare a neîndeplinirii benevole a ei de către debitor, aşa cum a fost asumată. Altfel spus, protejarea drepturilor fundamentale amintite nu trebuie absolutizată, astfel încât să conducă la însăşi negarea posibilităţii creditorului de a-şi valorifica dreptul său. În plus, Curtea observă că, pe parcursul executării, debitorul beneficiază de garanţii ce au în vedere protejarea drepturilor sale. În acest sens, art. 55 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prevede că dreptul executorilor de a intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice se realizează doar cu acordul acesteia, iar în caz de refuz executorul va trebui să obţină autorizarea instanţei judecătoreşti competente, pe calea ordonanţei preşedinţiale.Prin urmare, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea drepturilor fundamentale consacrate de art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1) şi art. 28 din Constituţie şi, pe cale de consecinţă, nici a criticilor referitoare la neconstituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi a Legii nr. 409/2001.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 şi art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum şi ale Legii nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, excepţie ridicată de Grigore Maimuţ în Dosarul nr. 8.214/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește