DECIZIE nr. 83 din 10 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDana Titian – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 (Regulamentul cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Adrian Roberth Golovka în Dosarul nr. 2.027/2004 al Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilă.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, în calitate de mandatar, Emilia Niculescu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că autorul excepţiei a depus concluzii scrise la dosar.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând argumentele invocate la instanţa de fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia, întrucât neconstituţionalitatea reglementării legale este dedusă din interpretarea şi aplicarea sa discutabilă în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.027/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Adrian Roberth Golovka într-o cauză având ca obiect acordarea de personalitate juridică Asociaţiei de proprietari Bloc 103 C.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996 încalcă prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie privind dreptul de asociere şi critică modul în care instanţa de fond a judecat cauza.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la liberă asociere, conţinutul său fiind justificat prin necesitatea asigurării condiţiilor de funcţionare normală a locuinţelor şi spaţiilor cu altă destinaţie din condominiu, precum şi a părţilor comune care intră în alcătuirea acestora.Asociaţia este compusă din proprietarii locuinţelor din imobil şi are atribuţii în privinţa administrării şi funcţionării clădirii în întregul ei, iar modul în care se formează trebuie să reflecte şi să exprime voinţa tuturor proprietarilor de locuinţe sau cel puţin a majorităţii acestora. În aceste condiţii, instituirea prin lege a cvorumului necesar pentru dobândirea personalităţii juridice de către asociaţia de proprietari nu încalcă principiul constituţional al liberei asocieri.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece autorul acesteia nu arată în ce constă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, nemulţumirea acestuia vizând aspectele procedurale ale soluţionării cauzei de către instanţă.Textul de lege criticat constituie expresia aplicării principiului constituţional al liberei asocieri consacrat de art. 40 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât cerinţele prevăzute de lege pentru înfiinţarea asociaţiei de proprietari sunt justificate de necesitatea asigurării condiţiilor de funcţionare normală a locuinţelor şi spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, din cadrul unei clădiri, precum şi a părţilor comune care intră în alcătuirea acestora. Legiuitorul a avut în vedere faptul că această formă de asociere se realizează în considerarea calităţii de proprietar a fiecărui membru şi a necesităţii asigurării şi menţinerii unor raporturi de bună vecinătate, aspecte ce trebuie să se completeze reciproc.Principiul constituţional al liberei asocieri nu este înfrânt prin instituirea unui cvorum legal, necesar pentru înfiinţarea asociaţiei de proprietari, deoarece aceasta are atribuţii în privinţa administrării clădirii în întregul ei, iar deciziile pe care le va lua trebuie să reflecte şi să exprime voinţa tuturor proprietarilor de locuinţe sau cel puţin a majorităţii proprietarilor.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996 stabilesc condiţiile de constituire a asociaţiei de proprietari, categorie creată prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, fără ca prin acestea să fie îngrădit dreptul de asociere prevăzut de art. 40 din Constituţie.În sensul celor de mai sus, arată că prin Decizia nr. 26 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003, Curtea Constituţională a statuat că "în anumite situaţii legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă în realitate modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere," astfel cum acesta este conturat prin prevederile nr. 40 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 (Regulamentul cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 145/1999 pentru modificarea şi completarea Legii locuinţei nr. 114/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, care are următorul conţinut: „Asociaţia de proprietari se constituie pe baza hotărârii a cel puţin jumătate plus unul din numărul proprietarilor apartamentelor şi spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, din cadrul unei clădiri.”Autorul excepţiei consideră că acestea aduc atingere prevederilor art. 40 alin. (1) din Constituţie, care au următorul conţinut: "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în accepţiunea textului constituţional prin care este consacrat, dreptul de asociere constituie o prerogativă recunoscută cetăţeanului, a cărei valorificare este expresia manifestării de voinţă conştientă şi liberă a acestuia. Asocierea are loc în considerarea unor raţiuni comune, care apropie asociaţii şi asigură o comunicare între aceştia, de natură ideologică sau profesională etc., esenţială fiind existenţa unui sistem de valori comune ca premisă şi a unor interese şi scopuri comune ca finalitate. Opţiunea asocierii are la bază convingerea că realizarea finalităţii dorite nu este posibilă decât ca urmare a acţiunii concertate a unei colectivităţi organizate, structurată aşadar logic şi funcţional. Concluzia care se desprinde din cele evidenţiate mai sus este aceea că într-un stat de drept nu este posibilă convertirea dreptului de asociere într-o obligaţie.Curtea observă că în speţă se pune problema unei situaţii particulare, şi anume aceea în care persoana devenită proprietar prin achiziţionarea unei unităţi locative sau cu altă destinaţie. care face parte integrantă dintr-o clădire ce cuprinde mai multe asemenea unităţi cu proprietari diferiţi, ca urmare a manifestării de voinţă conştiente şi libere, îşi asumă implicit, dar indubitabil, prin actul de cumpărare statutul juridic care decurge în mod necesar din propria sa opţiune. Apartenenţa sa la o colectivitate, relaţiile de vecinătate pe care le implică, existenţa unor spaţii în proprietate comună şi perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilităţi sunt elemente care impun constituirea unei structuri colective, organizată, care să acţioneze în numele şi pentru interesul comun. Acestea sunt raţiunile pentru care legiuitorul a impus constituirea asociaţiilor de proprietari.Aşa fiind, nu se poate reţine că prin modul în care este reglementată constituirea asociaţiei de proprietari se încalcă dreptul de asociere, prin convertirea sa într-o obligaţie. Prin opţiunea pentru achiziţionarea unui apartament într-o clădire cu mai multe apartamente, autorul excepţiei şi-a asumat în deplină cunoştinţă de cauză drepturile şi obligaţiile pe care legea le recunoaşte şi le impune proprietarilor, în vederea constituirii asociaţiei de proprietari, precum şi cele care decurg din existenţa acesteia.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/11992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Adrian Roberth Golovka în Dosarul nr. 2.027/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește