DECIZIE nr. 829 din 23 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorFabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Mona Lisa Thabet în Dosarul nr. 4.128/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.128/99/2009, Curtea de Apel Iaşi – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Excepţia a fost invocată de Mona Lisa Thabet într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind excluderea unui asociat dintr-o societate comercială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât dă dreptul administratorului asociat, care nu se implică în desfăşurarea activităţii, să formuleze o astfel de cerere, fără să se poată aprecia asupra oportunităţii acesteia.Dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 31/1990 creează un dezavantaj pentru asociatul exclus în raport cu asociaţii rămaşi, încălcându-se dreptul de proprietate al acestuia şi dreptul la un proces echitabil, deoarece textul criticat nu prevede drepturile asociatului exclus.De asemenea, prin normele legale criticate se încalcă dreptul de proprietate privată, deoarece asociaţii sunt obligaţi să depună aportul social la care s-au obligat la momentul înfiinţării societăţii comerciale.Excluderea asociatului, potrivit prevederilor legale criticate, conduce la o expropriere forţată a acestuia, dispoziţiile art. 223 neprevăzând niciun fel de drepturi pentru asociatul care a desfăşurat o activitate în cadrul societăţii comerciale şi, totodată, a depus capitalul social necesar înfiinţării acesteia.Prin preluarea părţilor sociale de către asociatul rămas în societate se încalcă flagrant dreptul de proprietate al asociatului exclus, având de a face cu o expropriere forţată nu pentru utilitate publică, ci în interesul unui asociat care a înţeles ca pe toată durata de funcţionare a societăţii să stea în stare de pasivitate, să nu îşi asume niciun fel de responsabilitate în derularea activităţii societăţii şi să aibă doar pretenţii băneşti de la celălalt asociat.Curtea de Apel Iaşi – Secţia comercială apreciază că excepţia este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul conţinut:– Art. 222 alin. 1 lit. d): "(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată: […]d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora."; … – Art. 223: "(1) Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat.(2) Când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea şi asociatul pârât. … (3) Ca urmare a excluderii, instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi. … (4) Hotărârea irevocabilă de excludere se va depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului comerţului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărârii se va publică la cererea societăţii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică şi art. 136 alin. (5) privind proprietatea.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale.Astfel, cu privire la critica adusă prevederilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 6 iulie 2010, şi prin Decizia nr. 1.088 din 22 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 11 decembrie 2007, Curtea a reţinut că într-o economie de piaţă, guvernată de regulile concurenţei loiale, ale liberului acces la activitatea economică şi ale liberei iniţiative, statul, urmând mecanismul propriu unui stat de drept, social şi democratic, nu poate să susţină şi să protejeze o societate comercială neviabilă, al cărei obiect de activitate este perturbat în realizarea sa prin lipsa de diligenţă, reaua-credinţă sau neînţelegerile grave dintre asociaţi. Este în interesul general al societăţii, dar şi o consecinţă firească a mecanismelor economiei de piaţă ca astfel de participanţi la activitatea economică să nu constituie subiecţi faţă de care statul trebuie să îşi asume îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, iar asupra lor să îşi producă efectul normele juridice referitoare la încetarea activităţii în una dintre modalităţile prevăzute în acestea. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate reprezintă tocmai expresia prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală.Mai concret, cu privire la critica formulată de autorul excepţiei, Curtea reţine împrejurarea că – în conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 – excluderea se pronunţă de către instanţa judecătorească, la cererea oricărui asociat; prin urmare, aprecierea care ar putea fi făcută de asociatul care solicită excluderea, asupra oportunităţii formulării cererii (şi asupra eventualelor consecinţe ale acesteia), este supusă cenzurii instanţei care, după verificarea condiţiilor prevăzute de lege, decide cu privire la această măsură.Astfel, nu trebuie ignorat faptul că, în conformitate cu reglementarea legală criticată, excluderea asociatului administrator se pronunţă de către instanţa judecătorească după ce se face dovada comiterii de către persoana celui care urmează a fi exclus a unei fraude în dauna societăţii în care a fost asociat. Astfel, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 21 din Constituţie.Mai mult, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, pronunţând excluderea unui asociat, instanţa va dispune – prin aceeaşi hotărâre – şi cu privire la structura participării la capitalul social al asociaţilor, neputând fi vorba, aşadar, despre o expropriere forţată a asociatului exclus.Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în decizia menţionată, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în privinţa art. 136 alin. (5) din Constituţie.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Mona Lisa Thabet în Dosarul nr. 4.128/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește