DECIZIE nr. 828 din 22 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Coroamă şi Radu-Florin Popescu în Dosarul nr. 3.447/285/2009 al Judecătoriei Rădăuţi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.447/285/2009, Judecătoria Rădăuţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Vasile Coroamă şi Radu-Florin Popescu cu ocazia soluţionării dosarului mai sus menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, care prevede obligativitatea comunicării rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul celui reţinut sau arestat de a i se aduce la cunoştinţă învinuirea în cel mai scurt termen şi dreptul la apărare, întrucât nu stipulează şi obligativitatea comunicării rezoluţiei de începere a urmăririi penale faţă de învinuit. Consideră că textul de lege criticat aduce atingere şi dispoziţiilor art. 2 din Codul penal privind legalitatea incriminării.Judecătoria Rădăuţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate. Arată că dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluţie motivată. Copie de pe rezoluţie se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergătoare. Dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) se aplică în mod corespunzător.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (8) referitoare la dreptul celui reţinut sau arestat de a i se aduce la cunoştinţă învinuirea în cel mai scurt termen şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 5 paragraful 2 referitoare la dreptul persoanei arestate de a fi informată, în termenul cel mai scurt, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa, respectiv ale art. 6 paragraful 3 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, în sensul de a prevedea obligativitatea comunicării rezoluţiei de începere a urmăririi penale faţă de învinuit. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Coroamă şi Radu-Florin Popescu în Dosarul nr. 3.447/285/2009 al Judecătoriei Rădăuţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește