DECIZIE nr. 828 din 16 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu referire la art. 146 din acelaşi cod



Ion Predescu – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu referire la art. 146 din acelaşi cod, excepţie ridicată de Georgeta Năstase Silvestru în Dosarul nr. 1.545/3/2003 (număr format vechi 1.251/2006) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv la Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 31 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.545/3/2003 (număr format vechi 1.251/2006), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu referire la art. 146 din acelaşi cod, excepţie ridicată de Georgeta Năstase Silvestru în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că alin. 5 al art. 215 din Codul penal, cu referire la art. 146 din acelaşi cod, încalcă normele constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi cele potrivit cărora economia României este o economie de piaţă, deoarece condiţionează încadrarea juridică a faptei şi stabileşte răspunderea penală în funcţie de întinderea prejudiciului. Se arată în acest sens că "se contravine regulilor economiei de piaţă, în care valoarea unui bun, inclusiv a monedei, se stabileşte prin libera concurenţă şi nu prin intervenţia statului, şi că se introduce un element de discriminare, întrucât o pagubă de 2 miliarde lei […] are consecinţe derizorii pentru marile societăţi comerciale şi transnaţionale, inclusiv pentru bugetul statului, şi poate afecta grav eventual o întreprindere mică". Autoarea excepţiei conchide în sensul că "se creează o infracţiune (agravantă) în care criteriul decisiv de incriminare devine cel monetar, stabilit aleatoriu de către stat, deosebit de relativ în raport cu situaţiile concrete, ceea ce îl face discriminatoriu, într-o economie de piaţă, integrată unei pieţe uriaşe, cea a Uniunii Europene, în care respectivul criteriu nu mai are nici o relevanţă […]".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu conţin privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalităţii în drepturi şi, de asemenea, nu încalcă art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora economia României este o economie de piaţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 215 alin. 5 din Codul penal, potrivit căruia"Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi".Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate face referire, de asemenea, la dispoziţiile art. 146 din Codul penal, potrivit cărora "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice."Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 135 alin. (1), potrivit cărora economia României este o economie de piaţă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Curtea reţine că incriminarea mai severă a infracţiunii de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave dă expresie politicii penale a statului şi nu aduce atingere, sub nici un aspect, egalităţii cetăţenilor în faţa legii, respectiv normelor constituţionale potrivit cărora economia României este o economie de piaţă. Astfel, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, art. 215 alin. 5 din Codul penal nu consacră nici un privilegiu sau discriminare şi, de asemenea, nu încalcă libera iniţiativă şi libera concurenţă, care, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, stau la baza economiei de piaţă.În ceea ce priveşte susţinerile autoarei excepţiei cu privire la caracterul f2 ŞrelativŞ al criteriului valoric de 200.000 lei, care, potrivit art. 146 din Codul penal, determină înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave", criteriu apreciat ca fiind fără nici o relevanţă în condiţiile unei economii de piaţă, integrată celei a Uniunii Europene, şi care poate fi perceput în mod diferit, în funcţie de calitatea subiectelor de drept, Curtea constată că acestea nu pot fi primite.Astfel, faţă de o critică similară a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, Curtea Constituţională a statuat în Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 28 februarie 2006, că „modificarea conţinutului unei norme juridice, în sensul adaptării ei la realităţile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora lt; lt;Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării gt; gt;. Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului”. De aceea, Curtea Constituţională nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea criteriului, respectiv a limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, cu referire la art. 146 din acelaşi cod, excepţie ridicată de Georgeta Năstase Silvestru în Dosarul nr. 1.545/3/2003 (număr format vechi 1.251/2006) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește