DECIZIE nr. 826 din 26 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de S.C. „Flavia” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.171/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 393D/2009 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin doamna Flavia-Consuela Crăciun, în calitate de mandatar, cu procură specială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 444D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Violeta Petre în Dosarul nr. 9.688/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele Curţii Constituţionale, văzând identitatea de obiect al acestor cauze, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării lor.Partea prezentă lasă la aprecierea Curţii Constituţionale, iar reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a celor două dosare.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 444D/2009 la Dosarul nr. 393D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei ridicate în Dosarul nr. 393D/2009, care solicită admiterea excepţiei, reiterând, în esenţă, aceleaşi considerente expuse şi în faţa instanţei de judecată. Depune o copie a certificatului de înregistrare a denumirii societăţii comerciale al cărei mandatar este, precum şi concluzii scrise.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 199/2005. În plus, menţionează că în Dosarul nr. 444D/2009 autorul excepţiei solicită, prin criticile formulate, completarea textului de lege examinat, în sensul introducerii unui termen rezonabil înăuntrul căruia contravenientul să aibă posibilitatea reală să între în legalitate. Această atribuţie nu aparţine, însă, competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 20 ianuarie 2009, pronunţate în Dosarul nr. 11.171/325/2008, respectiv nr. 9.688/302/2008, Judecătoria Timişoara şi, respectiv, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.Excepţiile au fost ridicate de S.C. "Flavia" – S.R.L. din Timişoara şi, respectiv, de Violeta Petre, în cauze civile având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că măsura desfiinţării construcţiilor realizate nelegal, prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, încalcă principiul egalităţii în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, afectează exercitarea dreptului de proprietate privată, precum şi principiul constituţional potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. În acest sens, se arată că termenul prevăzut în procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei pentru intrarea în legalitate este insuficient, în condiţiile în care, deşi termenul legal de soluţionare a unei cereri privind eliberarea unei autorizaţii este de 30 de zile, acesta este cu mult depăşit, în toate cazurile, de autorităţile administraţiei publice competente. Declanşarea unui litigiu împotriva respectivei autorităţi publice presupune parcurgerea obligatorie a procedurii prealabile, urmată de stabilirea primului termen de judecată, care de multe ori depăşeşte „cu mult cele 90 de zile prevăzute în procesul-verbal de sancţionare pentru intrarea în legalitate.” În plus, procedura prevăzută de Legea nr. 50/1991 este inechitabilă şi lipseşte contravenientul de garanţiile dreptului la apărare, deoarece, pe de o parte, actul normativ nu prevede un termen de prescripţie a dreptului organelor administraţiei publice de a cere în instanţă desfiinţarea construcţiei, ceea ce face posibilă exercitarea oricând, deci abuzivă, a acestui drept. Pe de altă parte, în momentul sesizării instanţei, organul constatator „este deja în posesia unui titlu executor reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenţiei,” ceea ce conferă acestuia o poziţie privilegiată, iar instanţei de judecată un rol pur formal, doar de stabilire a termenului în care trebuie desfiinţate construcţiile. Totodată, se aduce atingere dreptului de proprietate prin faptul că proprietarul este lipsit de bunul său, fără să existe o expropriere pentru cauză de utilitate publică şi fără prealabilă despăgubire, părţi din bunul în care este încorporat bunul supus măsurii desfiinţării fiind distruse.Judecătoria Timişoara, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 393D/2009, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 444D/2009, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a pronunţat constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu deciziile nr. 581/2006, nr. 639/2007, nr. 820/2007 sau nr. 881/2007.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, având următorul conţinut: „(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: (…) b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.”Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile art. 16 alin. (1), (2) şi (3) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la dreptul de acces la instanţă şi dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) în legătură cu dreptul la apărare, art. 44 – „Dreptul de proprietate privată” şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat asupra conformităţii dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 faţă de normele şi principiile fundamentale invocate şi în prezenta cauză.Un exemplu în acest sens este Decizia nr. 865 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, pentru argumentele acolo arătate, că textul de lege criticat nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, dreptul de acces la instanţă şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dreptul la apărare, dreptul de proprietate privată şi nici principiul potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, soluţia pronunţată cu acel prilej şi considerentele ce au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.În plus, critica de neconstituţionalitate vizează şi aspecte legate de o pretinsă lipsă de reglementare, în sensul instituirii unui termen de prescripţie înăuntrul căruia organele competente ale administraţiei publice au prerogativa de a cere în instanţă desfiinţarea construcţiei, termen asemănător celui de 2 ani de prescriere a sancţiunii amenzii contravenţionale. Din această perspectivă, însă, excepţia de neconstituţionalitate are caracter inadmisibil, deoarece Curtea Constituţională nu are competenţe în ceea ce priveşte activitatea de legiferare, Parlamentul fiind, potrivit art. 61 din Constituţie, singura autoritate legiuitoare a ţării.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de S.C. „Flavia” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.171/325/2008 al Judecătoriei Timişoara şi de Violeta Petre în Dosarul nr. 9.688/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește