DECIZIE nr. 825 din 22 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal, excepţie ridicată de Alin-Cosmin Ardelean în Dosarul nr. 5.553/100/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că apărătorul ales al autorului excepţiei a transmis o cerere de amânare a cauzei, întrucât nu se poate prezenta la acest termen din cauza volumului mare de activitate.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare a judecării cauzei.Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.553/100/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Alin-Cosmin Ardelean cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei decizii penale prin care a fost respins ca nefondat apelul formulat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe penale de condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1 şi art. 290 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 215 alin. 2 din Codul penal aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, întrucât instituie o dublă incriminare şi, drept consecinţă, o dublă sancţionare a unei singure acţiuni materiale, parte componentă a laturii obiective a infracţiunii.Consideră că art. 289 alin. 1 din Codul penal încalcă egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice şi dreptul la un proces echitabil, deoarece instituie privilegii în favoarea funcţionarilor publici faţă de cetăţenii de rând.De asemenea, arată că art. 290 din Codul penal aduce atingere condiţiilor şi limitelor restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată ar trebui să fie cercetată doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, şi nu din oficiu.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit Încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepţiei reiese, însă, că acesta critică doar prevederile art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra constituţionalităţii acestor din urmă texte de lege, având următorul cuprins:– Art. 215 alin. 2 ("Înşelăciunea"): "Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.";– Art. 289 alin. 1 ("Falsul intelectual"): "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";– Art. 290 ("Falsul în înscrisuri sub semnătură privată"): "Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.Tentativa se pedepseşte."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 4 paragraful 1 referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenţie, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale, invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 505 din 15 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 13 iulie 2006, prin Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, şi prin Decizia nr. 1.086 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal, excepţie ridicată de Alin-Cosmin Ardelean în Dosarul nr. 5.553/100/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește