DECIZIE nr. 824 din 26 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă„, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună în Dosarul nr. 363/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, indicând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 1.355/2008.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 363/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acţiune în anulare a unor acte administrative.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sintagma conţinută la art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căreia „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ (…) persoana (…) trebuie să solicite autorităţii publice emitente (…) revocarea (…) acestuia”, precum şi cea cuprinsă la art. 109 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, conform căreia „Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”, sunt neconstituţionale şi contrare tuturor actelor şi prevederilor internaţionale şi convenţionale invocate, deoarece, în principal, îngrădesc accesul liber la justiţie al persoanei vătămate printr-un act al autorităţii publice.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului graţios sau a celui ierarhic. Reglementarea unor proceduri speciale nu constituie o restrângere a exerciţiului unui drept, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.246/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile "art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004„, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată de Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, precum şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Examinând motivarea autorului, Curtea constată că, în realitate, acesta are în vedere doar prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, astfel că doar asupra acestora urmează să se pronunţe. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”– Art. 109 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă: „[…] Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20, 21, art. 24 alin. (1), art. 52 alin. (1) şi (3), art. 53, 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (6), art. 129, art. 134 alin. (4), art. 148 alin. (1) şi (2) şi ale art. 154 din Constituţie. Sunt invocate, de asemenea, „pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte”, „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu” şi, în special, art. 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 17-23, 25, 28 şi 30 din Declaraţia universală a drepturilor omului, art. 1, 2, 3, 6, 7, 9, 14, 16, 17, 19, 21, 22, 25 şi 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 1-12 şi 15 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 1, 5-11, 13, 14, 17 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 şi 3 din primul Protocol adiţional al Convenţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse în repetate rânduri controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, cu privire la reglementarea procedurii prealabile sesizării instanţei de judecată. De exemplu, respingând excepţia prin Decizia nr. 1.355 din 11 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, şi Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007, Curtea a reţinut, în esenţă, că „prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21 din Constituţie„. Pentru identitate de raţiune şi în lipsa unor elemente noi care să determine modificarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, atât soluţia, cât şi considerentele ce au fundamentat-o se menţin şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună în Dosarul nr. 363/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește