Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 41 din 19 ianuarie 2007
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mega-Image” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.920/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Silviu Udangiu, cu delegaţie la dosar, iar pentru Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Alina Săvoiu, şef birou juridic, cu delegaţie la dosar.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia pentru argumentele înfăţişate în motivarea depusă la dosar.Reprezentantul Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază că art. 26 alin. (1) din legea criticată nu încalcă art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie şi nici art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Depune concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.920/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mega-Image” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată de aceasta împotriva deciziei de sancţionare emise împotriva sa de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, potrivit căruia soluţia pronunţată în legătură cu contestaţia formulată împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere este „definitivă şi irevocabilă”, contravine Constituţiei „pentru că nu prevede nicio cale de atac la hotărârea pronunţată de prima instanţă”. Autorul excepţiei consideră că se încalcă astfel prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (1), întrucât „justiţiabilul nu are posibilitatea să atace soluţia dispusă de o instanţă de contencios administrativ”, precum şi ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie. Mai consideră „evident faptul că prevederile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie, deoarece petenţii nu au libertatea de a demonstra în faţa puterii judecătoreşti, în primă instanţă şi în calea de atac, ilegalitatea actului administrativ atacat”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Aceasta deoarece, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 25 din legea criticată, "persoana interesată are la dispoziţie două grade de jurisdicţie, unul concretizându-se prin plângerea adresată autorităţii, cel de-al doilea prin contestaţia formulată la instanţă", iar art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie "se referă la dreptul la două grade de jurisdicţie în faţa instanţei judecătoreşti sau a altor autorităţi care pot soluţiona contestaţia, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi publicităţii".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, care prevede posibilitatea ca orice persoană ce intră sub incidenţa textului să conteste deciziile autorităţii de supraveghere la instanţa de contencios administrativ competentă, nu creează situaţii care să dea posibilitatea unor imparţialităţi sau inegalităţi ale justiţiei şi, ca atare, nu contravine art. 124 alin. (2) din Constituţie. Cât priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (1), apreciază că din art. 26 alin. (1) nu rezultă că justiţia s-ar realiza altfel decât prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Consideră că, în realitate, criticile autorului excepţiei vizează un aspect referitor la accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, cu privire la care, însă, prin numeroase decizii, Curtea Constituţională a statuat că nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În legătură cu susţinerile privind dreptul la dublul grad de jurisdicţie prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, apreciază că acesta are aplicabilitate doar în materie penală.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei "nu contravin sub niciun aspect regulii constituţionale potrivit căreia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi", precum şi că, "în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că, exceptând dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevăd câte grade de jurisdicţie trebuie asigurate pentru soluţionarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare a acestora". Mai arată că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001.Art. 26 alin. (1) prevede: "Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi", şi ale art. 126 alin. (1), care dispun că "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", precum şi ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Din motivarea excepţiei rezultă că numai prevederea referitoare la caracterul "definitiv şi irevocabil" al soluţiei pronunţate de instanţa de contencios administrativ competentă împotriva deciziilor emise de autoritatea de supraveghere în temeiul legii criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (1), precum şi ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând aceste susţineri, Curtea nu poate reţine nicio contradicţie între caracterul "definitiv şi irevocabil" al soluţiei pronunţate în condiţiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din legea criticată şi textele constituţionale menţionate. Curtea constată că prevederile din Constituţie cuprinse în art. 124 alin. (2) – "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi" – şi în art. 126 alin. (1) – "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege" – nu sunt incidente în cauză. De altfel, criticile de neconstituţionalitate formulate vizează, în realitate, accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, în legătură cu care Curtea Constituţională, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998, a statuat că „accesul liber la justiţie nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de către legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite”. Aşadar, nici sub acest aspect nu există contrarietate între textul de lege criticat şi Constituţie.De asemenea, Curtea constată că nici art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu este incident în cauză, întrucât aceste dispoziţii convenţionale privesc dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.De altfel, excepţia a fost ridicată într-o cauză în care autorul acesteia, Societatea Comercială "Mega-Image" – S.R.L. din Bucureşti, a formulat plângere împotriva unei decizii emise de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal în temeiul art. 26 din legea criticată, susţinând că "firmei noastre nu i se aplică prevederile referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal, pentru că nu solicităm datele de identificare ale persoanelor ce intră în magazinele noastre", ci, "având în vedere chiar definiţiile cuprinse în art. 3 din Legea nr. 677/2001„, „nu clienţii noştri sunt verificaţi cu ajutorul camerelor de supraveghere video, ci produsele din magazin, pentru a preveni săvârşirea de furturi”. Rezultă aşadar că, în realitate, autorul excepţiei critică modul de aplicare a legii, mai precis faptul că prevederile acesteia referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal nu sunt aplicabile societăţii comerciale. Or, potrivit competenţei sale, astfel cum aceasta este stabilită prin Constituţie şi prin Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de aplicare a legii, care este în competenţa exclusivă a instanţelor de judecată.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mega-Image” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.920/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––