DECIZIE nr. 821 din 26 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Yu Aile în Dosarul nr. 7.212/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limba chineză, desemnat în cauză spre a asigura translaţia, dl Ioan Budura.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia nr. 277/2009 a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.212/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Yu Aile într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare formulată împotriva unei decizii de returnare de pe teritoriul României, emisă de Oficiul Român pentru Imigrări.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate, din cauza impreciziei şi neclarităţii normelor pe care le reglementează, încalcă principiul neretroactivităţii legii, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la muncă. Apreciază autorul excepţiei că dispoziţiile legale examinate nu disting cu privire la situaţiile tranzitorii şi ar fi trebuit să cuprindă precizări în legătură cu străinii care obţinuseră deja avizul pentru angajarea în muncă şi veniseră în România în baza legii în redactarea anterioară modificărilor intervenite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007, astfel încât aceştia să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia lor.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituţionale. Arată, în acest sens, că textele de lege criticate nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil, şi nici nu aduc atingere dreptului la muncă şi protecţia socială a muncii. Apreciază că prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, invocate, nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul conţinut:Art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007: „(1) În vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii permanenţi, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele documente: (…) c) scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului, eliberată de banca la care acesta are deschis contul.”Art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 – Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de muncă: „(1) Străinilor intraţi în România în scopul angajării în muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, dacă: a) sunt titulari ai unei autorizaţii de muncă valabile.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 41 alin. (1) cu privire la interdicţia îngrădirii dreptului la muncă. Se invocă, de asemenea, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.Astfel, Curtea reţine că autorul excepţiei critică, în realitate, modalitatea în care instanţa de judecată învestită cu soluţionarea litigiului pe parcursul căruia a invocat excepţia a interpretat şi a aplicat dispoziţiile de lege atacate criticate, raportat, desigur, la situaţia de fapt specifică speţei. În acest context, se susţine că prevederile art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România au caracter retroactiv, încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la muncă, deoarece se aplică şi străinilor intraţi în România în scopul angajării în muncă ce au obţinut avizul necesar în conformitate cu legislaţia în vigoare la acel moment, anterior modificărilor legislative introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007. Acest act normativ a reglementat condiţii diferite pentru acordarea dreptului de prelungire a şederii temporare în România în acelaşi scop – de muncă -, astfel că, fiind în imposibilitate de a le îndeplini, solicitantul este nevoit să se întoarcă în ţara de origine.Faţă de aceste susţineri, Curtea arată că modalitatea de interpretare şi aplicare a unui anumit text de lege, raportat la o situaţie de fapt dată, nu poate constitui premisa invocării neconstituţionalităţii acelui text. O astfel de critică nu poate fi reţinută, deoarece neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia, fiind dedusă exclusiv din relaţia de contrarietate a textului legal supus controlului faţă de normele şi principiile fundamentale invocate, şi nu dintr-o situaţie nefavorabilă, la un moment dat, unei părţi sau alteia dintr-un proces. Totodată, operaţiunile de interpretare şi aplicare a unui text la circumstanţele specifice unei cauze aparţin în exclusivitate competenţei instanţei de judecată învestite cu soluţionarea acesteia, şi nu Curţii Constituţionale.În plus, Curtea constată că textele de lege ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate nu conţin, în sine, norme care să aibă vreo legătură cu exigenţele specifice principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile sau dreptului părţilor la un proces echitabil, invocate de autorul excepţiei, şi nici nu conţin îngrădiri ale dreptului la muncă, ci reglementează o condiţie legală în vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru străinii intraţi în România în scopul angajării în muncă sau care solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în acelaşi scop. Mai mult, Curtea a mai examinat constituţionalitatea prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, respingând excepţia prin Decizia nr. 277 din 26 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 24 martie 2009.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevederilor art. 7 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Yu Aile în Dosarul nr. 7.212/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește