DECIZIE nr. 821 din 2 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maru” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate necontravenind dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maru” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate încalcă principiul constituţional al libertăţii comerţului, întrucât lasă la libera alegere a administraţiilor locale stabilirea condiţiilor de exercitare a comerţului în pieţe, fără să indice şi limitele în care pot fi impuse aceste condiţii. Mai arată că, în opinia sa, se încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece condiţiile de autorizare sunt impuse de autorităţile locale în mod neunitar, existând posibilitatea ca în anumite unităţi administrativ-teritoriale să existe reguli mai permisive, iar în altele mai stricte, ceea ce ar conduce la o discriminare a comercianţilor pe criterii regionale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Precizează că dispoziţiile art. 16 din Constituţie sunt aplicabile persoanelor juridice numai dacă tratamentul juridic diferenţiat la care acestea sunt supuse s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea acestora în faţa legii şi a autorităţilor publice, în speţă nefiind cazul. Consideră că instituirea unor condiţii de exercitare a comerţului în zone publice nu este contrară principiilor economiei de piaţă, ci, dimpotrivă, asigură utilizarea eficientă şi protejarea zonelor publice.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, "instituirea unor regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite neputând fi considerată o încălcare a acestui principiu". În plus, condiţia obţinerii acordului autorităţilor administraţiei publice locale în vederea desfăşurării activităţilor comerciale în zonele publice corespunde principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu nesocotesc nici principiul constituţional al egalităţii şi nici dispoziţiile din Legea fundamentală referitoare la economia de piaţă, ci asigură crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins:– Art. 5 alin. (1): "Orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii.";– Art. 6 alin. (2): "Exercitarea activităţii de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 – "Egalitatea în drepturi", în special ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări, şi celor ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului (deşi în motivarea scrisă a excepţiei face referire la art. 135 în ansamblul său).Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:Reglementarea cuprinsă în art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, potrivit căreia „orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii”, nu reprezintă o încălcare a principiului constituţional privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului. Necesitatea autorizării se impune tuturor comercianţilor, persoane fizice sau juridice, care desfăşoară activităţi în sectorul comercial sau al serviciilor de piaţă, în condiţiile legii, fără niciun fel de discriminare. Conform normelor metodologice de aplicare a ordonanţei în discuţie (aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 333/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003), persoanele juridice, respectiv societăţile comerciale, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste, se autorizează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, iar persoanele fizice şi asociaţiile familiale se autorizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice şi ale Hotărârii Guvernului nr. 58/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice.Obligaţia obţinerii unei asemenea autorizaţii nu contravine libertăţii comerţului, ci ea se impune în scopul disciplinării, al ordonării activităţii comerciale într-un cadru care să asigure caracterul loial al sistemului concurenţial şi protecţia consumatorului.Cea de-a doua critică de neconstituţionalitate vizează o altă condiţie care trebuie îndeplinită în vederea exercitării activităţii de comercializare în zone publice, şi anume cea cuprinsă în art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000. Aceasta se referă la necesitatea obţinerii acordului autorităţilor administraţiilor publice locale, inclusiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz.Curtea constată că nu există contrarietate între aceste prevederi de lege şi textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind încălcate. În jurisprudenţa sa constantă, instanţa de contencios constituţional a statuat că principiul egalităţii "nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite" (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, prin ipoteză, condiţiile de exercitare a activităţilor comerciale variază de la o zonă la alta, în funcţie de o multitudine de factori diverşi ca, de pildă, factori geografici, sociali sau economici. De altfel, în art. 7 din ordonanţă sunt enumerate cazurile în care acordul cerut de textul criticat nu se eliberează. Este vorba despre situaţiile în care, prin exercitarea activităţii de comercializare în zone publice, se contravine planului general de dezvoltare urbană şi criteriilor generale privind determinarea zonelor şi locurilor de vânzare din localităţi, despre cazurile în care se aduc prejudicii spaţiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri de valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu, precum şi de situaţiile în care exerciţiul comercial se face în spaţii improvizate.În plus, Curtea observă că eliberarea acordului la care se referă art. 6 alin. (2) din ordonanţă se circumscrie principiului constituţional al autonomiei locale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maru” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește