DECIZIE nr. 819 din 2 octombrie 2007

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 22/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 745 din 2 noiembrie 2007
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 610 20/06/2007
ActulREFERIRE LALEGE 79 26/03/2007
ActulREFERIRE LALEGE 356 21/07/2006 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 356 21/07/2006 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 28
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Cătălina Buzdugă în Dosarul nr. 5.513/39/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, apărătorul ales, lipsind celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei. Acesta pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii acestui text de lege printr-o decizie pronunţată de Curtea Constituţională ulterior sesizării sale cu soluţionarea acestei excepţii. Cât priveşte dispoziţiile art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006, solicită admiterea excepţiei, deoarece aceste dispoziţii în mod vădit retroactivează şi totodată înlătură aplicarea unei legi mai favorabile.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.513/39/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Cătălina Buzdugă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 aduc atingere principiului aplicării legii penale mai favorabile prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece „stabileşte competenţa de judecată pentru fapte săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006, ceea ce are un vădit caracter retroactiv. De vreme ce Curtea de Apel nu mai este competentă să judece infracţiunile comise de notarii publici, ca primă instanţă, nu se poate să fie considerată, totuşi, competentă doar pentru faptul că aceasta a început judecarea cauzei. De altfel, această retroactivitate este mai pregnantă în fraza finală a art. III alin. (3), care prevede că, dacă apelul sau recursul casează hotărârea pronunţată şi dispune rejudecarea cauzei, cauza se va rejudeca potrivit Legii nr. 356/2006„. De asemenea, consideră că „noua reglementare a art. 28^1 lit. b) pct. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 13 din Legea nr. 356/2006, potrivit căreia notarii publici nu mai sunt judecaţi în primă instanţă de curţile de apel, constituie o lege mai favorabilă pentru notarii publici”.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală consideră că dispoziţiile art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 „nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale, acestea reprezentând norme speciale menite a asigura continuitatea în soluţionarea cauzelor penale, fără a se aduce atingere legalităţii procesului penal şi principiilor consacrate prin Constituţie”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă ca urmare a modificărilor aduse art. 28^1 lit. b) pct. 1 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 79/2007, astfel încât, în prezent, competenţa curţilor de apel se extinde şi asupra infracţiunilor săvârşite de notarii publici.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate "sunt norme procedurale tranzitorii de imediată aplicare şi produc efecte pentru viitor, de la data intrării în vigoare a legii. În plus, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea competenţei şi a procedurii de judecată".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins: „Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă, potrivit prezentei legi.”În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), care prevăd că legea dispune pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. Dispoziţiile art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, ulterior sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 16 iulie 2007, Curtea a constatat că acestea sunt neconstituţionale pentru motivele acolo reţinute.În consecinţă, în speţa ce face obiectul prezentei decizii, având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii, rezultă că, în temeiul alin. (6) din acelaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate a art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 a devenit inadmisibilă.II. Cu privire la susţinerile autoarei excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006, Curtea constată că, ulterior sesizării, s-a produs o nouă modificare a competenţei prin Legea nr. 79/2007 pentru modificarea şi completarea art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 2 aprilie 2007, astfel încât, în prezent, competenţa Curţii de Apel se extinde şi asupra infracţiunilor săvârşite de „judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi”.Având în vedere aceste noi modificări legislative şi ţinând seama de faptul că ele sunt de imediată aplicare, Curtea constată că susţinerile autoarei excepţiei nu pot fi reţinute.În ceea ce priveşte fondul excepţiei se constată că prin dispoziţiile art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, legiuitorul a asigurat posibilitatea soluţionării cauzelor penale într-un termen rezonabil, acestea continuând să fie judecate tot de instanţele competente anterior legii de modificare, însă acest fapt nu este de natură să ducă la concluzia că este încălcat principiul legii penale mai favorabile, prevăzut de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Legea procesual penală este caracterizată de principiul activităţii legii, fiind de imediată aplicare.Deşi legea penală, prin excepţie, poate retroactiva, este cazul legii penale mai favorabile, în cauză este invocată o lege procesual penală care, astfel cum s-a arătat, este caracterizată de principiul activităţii legii.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Cătălina Buzdugă în Dosarul nr. 5.513/39/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_________

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x