DECIZIE nr. 815 din 3 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorSimona Ricu – procurorFabian Niculae – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Galmopan" – S.A. Galaţi în Dosarul nr. 1.086/121/2008 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.086/121/2008, Tribunalul Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Galmopan" – S.A. Galaţi într-un dosar având ca obiect o cerere de anulare a unor acte.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că nu există egalitate de tratament în procesul civil faţă de reclamant, deoarece potrivit art. 61 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reclamantul poate să depună cerere de chemare în garanţie până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanţe. În schimb, pârâtul are posibilitatea să formuleze cererea de chemare în garanţie doar până la prima zi de înfăţişare. Autorul consideră că această diferenţiere a posibilităţilor pe care le are reclamantul în defavoarea pârâtului este o îngrădire a accesului la justiţie.Tribunalul Galaţi – Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la dispoziţiile legale criticate prin Încheierea din 12 ianuarie 2010, încheiere prin care a sesizat Curtea Constituţională.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul cuprins: "Cererea făcută de pârât se va depune o dată cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.Cererea de chemare în garanţie făcută de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanţe."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 913 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege.În consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la termenele până la care reclamantul, respectiv pârâtul poate depune cererea de chemare în garanţie, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă nici accesul liber la justiţie atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti, în termenul legal, cu cererea de chemare în garanţie.Mai mult, obligaţia părţilor de a-şi exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. 1 teza a doua şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Galmopan" – S.A. Galaţi în Dosarul nr. 1.086/121/2008 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.PREŞEDINTE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește