DECIZIE nr. 814 din 3 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Oltchim” – S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.427/288/2007 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că la dosar au fost comunicate concluzii scrise de către partea Ion Munteanu, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 41 din 10 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/288/2007, Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Oltchim” – S.A. din Râmnicu Vâlcea într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea autorului excepţiei de a încheia un contract de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 7 din Legea nr. 85/1992.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, ale art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (8), ale art. 45 şi ale art. 136 alin. (1) şi (5), precum şi ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Tratatul de la Lisabona, întrucât este obligat să vândă locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, al căror proprietar este, unor persoane care nu mai au nicio legătură cu activitatea unităţii, chiar dacă locuinţele în cauză au fost construite tocmai cu destinaţia de a fi locuite de către salariaţi. Totodată, consideră că prevederile criticate sunt contrare atât dispoziţiilor art. 1 coroborat cu art. 5 din Decretul-lege nr. 61/1990, raportate la art. 19 din Legea nr. 85/1992, cât şi dispoziţiilor art. 51 coroborat cu art. 53 din Legea nr. 114/1996.Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul criticat nefiind contrar dispoziţiilor din Constituţie şi din convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte. De asemenea, consideră că art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu aduce atingere dreptului de proprietate, „întrucât nu impune drept condiţie pentru efectuarea vânzării decât pe aceea ca locuinţele să fie construite anterior intrării în vigoare a legii.” Totodată, arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite s-a pronunţat în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2008 prin Decizia nr. 5, prin care, admiţând recursul în interesul legii, a stabilit că dispoziţiile Legii nr. 85/1992 sunt aplicabile chiar şi în cazul contractelor de închiriere încheiate după intrarea în vigoare a acestui act normativ. Face referire, de asemenea, la deciziile nr. 10/1994, nr. 164/2001, nr. 104/2004 şi nr. 252/2004 prin care Curtea Constituţională a statuat că „dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, chiar dacă instituie o limitare a exerciţiului dreptului de proprietate al societăţilor comerciale asupra acestor locuinţe, o atare limitare este conformă prevederilor constituţionale invocate, fiind justificată din punct de vedere juridic, social şi moral”.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale conform cărora proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice. Totodată, făcând referire la deciziile nr. 278/2003 şi nr. 223/2004, reţine soluţia Curţii Constituţionale dată odată cu efectuarea controlului de constituţionalitate al prevederilor criticate, şi anume faptul că acestea consacră „o normă de justiţie socială”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, având următorul cuprins: „Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de stat.Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin.1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.Art. 1. alin.2 se aplică în mod corespunzător.Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unităţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa, permanentă sau în caz de urgenţă, în cadrul unităţilor. Aceste locuinţe nu se vând.Unităţile economice sau bugetare pot să deţină şi să construiască din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare şi eventuala înstrăinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unităţilor.Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând."Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 20, ale art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (8), ale art. 45 şi ale art. 136 alin. (1) şi (5). Totodată, invocă contrarietatea textului de lege criticat faţă de dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 17 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii, precum şi faţă de art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, ratificat de România prin Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.107 din 12 februarie 2008.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 113 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, şi Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, constatând netemeinicia criticilor formulate.Curtea a statuat că art. 7 din Legea nr. 85/1992 consacră o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază s-a apreciat că dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea a reţinut că, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective.Astfel, se consacră o normă de justiţie socială, conformă atât art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, cât şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, precum şi în deplină concordanţă cu normele instituite în actele internaţionale invocate.În cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este – astfel cum a statuat Curtea Constituţională – o obligaţie în rem, instituită în considerarea obiectului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat naştere pe calea privatizării.Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prevăd o expropriere şi nici o naţionalizare sau orice altă măsură de trecere silită a locuinţelor în proprietatea publică a statului. În acelaşi mod, se reţine că art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, art. 44 alin. (8) din Constituţie nefiind astfel încălcat.Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, restrângere care nu a fost constatată de Curte.De asemenea, contraritatea textului de lege criticat în raport cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea economică nu poate fi reţinută, deoarece reglementarea criticată dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic, ceea ce nu echivalează cu o restrângere a liberei iniţiative.Totodată, Curtea constată că invocarea atât a dispoziţiilor art. 1 coroborat cu art. 5 din Decretul-lege nr. 61/1990, raportate la art. 19 din Legea nr. 85/1992, cât şi a dispoziţiilor art. 51 coroborat cu art. 53 din Legea nr. 114/1996 nu poate fi primită, deoarece controlul constituţionalităţii textelor de lege criticate are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Oltchim” – S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.427/288/2007 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește