DECIZIE nr. 813 din 9 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EWB amp; Transport” – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.763/2005, al Judecătoriei Şimleu Silvaniei.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.763/2005, Judecătoria Şimleu Silvaniei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „EWB amp; Transport” – S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv prezumţia de nevinovăţie. Se arată, în acest sens, că prevederile de lege criticate contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece acestea „stabilesc şi permit agenţilor constatatori puteri în temeiul cărora contravenientul este vinovat, indiferent de obiecţiile sale”.Judecătoria Şimleu Silvaniei apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere normelor constituţionale şi convenţionale invocate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate vizând, în realitate, stricta aplicare a legii, iar nu aspecte de neconstituţionalitate.Mai menţionează că, prin Decizia nr. 355/2006, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea contravenţiei de la art. 10 lit. b) şi a sancţiunii corespunzătoare prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Cu acelaşi prilej s-a reţinut că măsurile sancţionatorii dispuse prin actul normativ criticat vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislaţiei fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept, aceasta îndreptăţind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 sunt constituţionale. În acest sens, arată că susţinerile potrivit cărora textele de lege contravin art. 23 alin. (11) din Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece prezumţia de nevinovăţie este proprie doar procesului penal. Expresia „contravenient” conţinută de dispoziţiile de lege atacate caracterizează persoana care a săvârşit o contravenţie şi nu are sensul de „învinuit” sau „inculpat” din legislaţia penală, de care se leagă prezumţia de nevinovăţie.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din ordonanţă faţă de art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, se arată că acestea nu numai că nu le încalcă, ci, contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, dau expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Apreciază totodată că dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având următorul conţinut:– Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: […] b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative.";– Art. 11 alin. (1) lit. b): "Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d), astfel: […] b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei."Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv prezumţia de nevinovăţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale vizează, în esenţă, maniera în care agentul constatator a respectat, în speţă, procedura legală de aplicare a amenzii contravenţionale, precum şi modalitatea de stabilire în concret a acesteia. Ca atare, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei se referă, în realitate, la aspecte legate de aplicarea textelor de lege criticate de către organele abilitate şi nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate, care să reflecte relaţia de contrarietate între textele de lege atacate şi normele constituţionale şi convenţionale invocate. Ele reprezintă, mai degrabă, motive specifice unei plângeri contravenţionale formulate în faţa instanţei de judecată, astfel că nu pot fi reţinute de către instanţa de contencios constituţional.De altfel, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 nu contravin prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, reţinând, faţă de criticile referitoare la nivelul amenzii, „că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care […] dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”.În plus, autorul excepţiei susţine încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie şi a art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate, reglementând unele contravenţii în domeniul obligaţiilor pe care agenţii economici le au în desfăşurarea activităţii lor, precum şi amenzile corespunzătoare, nu aduc atingere principiului constituţional al prezumţiei de nevinovăţie. În temeiul art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, actele de constatare şi sancţionare a contravenţiilor pot fi atacate în justiţie, potrivit legislaţiei privind regimul juridic al contravenţiilor, contestaţia fiind soluţionată în cadrul unui litigiu, cu citarea părţilor, acestea beneficiind de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil într-o societate democratică.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EWB amp; Transport” – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.763/2005 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește