DECIZIE nr. 811 din 27 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-MargaretaKrupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Transport Bucureşti în Dosarul nr. 38.011/3/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece motivarea formulată nu are caracterul unei veritabile critici de neconstituţionalitate, ci vizează, în realitate, modalitatea de redactare a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Or, Curtea Constituţională nu are competenţa de a modifica sau completa textele legale examinate, astfel cum propune autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 38.011/3/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Regia Autonomă de Transport Bucureşti într-o cauză având ca obiect judecarea unui recurs împotriva unei decizii civile, prin care autoarea excepţiei a fost obligată să emită o dispoziţie motivată privind restituirea unui imobil, în temeiul Legii nr. 10/2001.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că textul de lege criticat este neconstituţional deoarece o regie autonomă nu poate fi inclusă în ipoteza acestei norme juridice, dat fiind faptul că este titulara unui alt drept real decât dreptul de proprietate asupra imobilelor supuse restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001, şi anume a dreptului de administrare. Prin urmare, o regie autonomă nu poate dispune asupra restituirii imobilelor deţinute, acesta fiind un act de dispoziţie juridică. Pe de altă parte, se susţine că retrocedarea unor astfel de imobile deţinute de regiile autonome constituie o încălcare a dreptului de proprietate, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat este în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, iar împrejurarea că o regie autonomă nu are drept de dispoziţie asupra imobilelor deţinute nu constituie motiv de refuz al restituirii, câtă vreme există un text de lege ce instituie această obligativitate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, nedistingând în legătură cu persoanele juridice deţinătoare ale imobilelor solicitate de către persoanele îndreptăţite.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Susţine, în acest sens, că posibilitatea de a revendica imobilele aparţinând domeniului public sau privat al statului este determinată de condiţiile în care acestea au intrat în proprietatea statului, iar problema determinării lor în vederea retrocedării este de competenţa exclusivă a legiuitorului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1)Imobilele – terenuri şi construcţii – preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizaţie cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută." … În motivarea excepţiei, autoarea acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private şi ale art. 136 – "Proprietatea".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că, potrivit susţinerilor autoarei excepţiei, o regie autonomă nu ar trebui să fie inclusă în ipoteza normei juridice criticate, deoarece, fiind titulara unui drept de administrare asupra imobilelor ce se restituie foştilor proprietari, în temeiul Legii nr. 10/2001, nu are prerogativa dispoziţiei cu privire la acestea. Pe de altă parte şi contrar celor anterior susţinute, se mai arată că prin instituirea obligativităţii restituirii acestor imobile, se încalcă dreptul de proprietate, garantat constituţional prin dispoziţiile art. 44 şi ale art. 136 din Legea fundamentală.Curtea constată că motivarea excepţiei cuprinde o serie de contradicţii, în sensul că autoarea acesteia precizează că nu are prerogativa dispoziţiei asupra imobilului deţinut, însă invocă, drept argument al criticii de neconstituţionalitate, tocmai dispoziţiile din Legea fundamentală referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. Prin urmare, aceste susţineri nu pot fi primite, excepţia de neconstituţionalitate fiind, sub acest aspect, neîntemeiată.De altfel, Curtea constată că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a statornici măsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari, ale căror imobile – terenuri şi construcţii – au fost trecute în mod abuziv în proprietatea statului, astfel că entităţile enumerate în art. 21 alin. (1) din lege nu au deţinut cu titlu valabil respectivele imobile, restituirea în natură sau echivalent fiind, în atare condiţii, o măsură reparatorie şi firească.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Transport Bucureşti în Dosarul nr. 38.011/3/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește